Are dreptate Ion Creangă: „Lumea asta e pe dos / Toate merg cu capu-n jos”! Ba mai mult! S-ar părea că se depune un efort susținut nu numai ca lumea să nu-și revină la poziția normală, ci din contra, ca lumea să fie din ce în cemai pe dos. Distrugem planeta poluând aerul și apele, vânăm animale pe cale de dispariție, ne jucăm de-a experiențe militare declanșând fenomene meteorologice catastrofale și câte altele. Iar ca nu cumva să lăsăm domeniul umanneschimbat, în loc să ne bucurăm de diversități, tindem să ne uniformizăm, dar fenomenul rămâne – din păcate – nenatural.
Întâi au apărut magazine care vindeau, deja cu ani în urmă, haine Unisex. Înteleg. Uniformizarea venea din economie de materiale și de spațiu. De ce nu? Blugii au devenit uniformă mondială, există aceleași modele pentru bărbați și femei. Și nu numai la blugi, la orice. Singura diferență care a rămas între îmbrăcămintea masculină și cea feminină este partea pe care sunt plasate butonierele. În rest, pulovere, canadiene ( cu fermoar), căciuli, mănuși, bocanci, pantaloni, totul e la fel. Nimica rău în asta. Mai mult chiar: fete și băieți își pun cercei la urechi, la nas, la buric, nu mai conteaza sexul, ornamentele sunt aceleași. Chiar și coafurile au început să semene. Sunt bărbați cu păr lung care își fac permanent, dupa cum sunt femei care se tund scurt.
Cele enunțate n-ar deranja dacă societatea ar reuși să șteargă și diferențele dintre bărbați și femei în privința echității salariale sau a altor drepturi sociale, capitol la care mai sunt multe de făcut. Ceea ce rămâne oarecum nelămurit – pentru unii – este faptul că gradul de uniformizare s-a extins prin legi care permit căsătorii între parteneri de același sex, făcând să dispară, oarecum, diferența dintre soț-soție sau mamă-tată. Desigur, nu e vorba despre relațiile intime dintre persoanele de același sex. Fiecare este stăpân pe trupul lui și ar fi deplasate comentariile în acest sens. Libertatea omului trebuie respectată și societatea nu are dreptul să intervină în viața personală a indivizilor. De aceea, dacă există cupluri de același sex care vor să conviețuiasca alături, e justificată aspirația lor de a avea drepturi administrative (impozite, asigurări, pensii, moșteniri) de care să poată beneficia. Desigur, lumea mi s-ar parea pe dos, dar soluția administrativă e acceptabilă. Dacă însă un asemenea cuplu capătă numele de familie, atunci situația e diferită și familia devine unisex, precum îmbrăcămintea. Diveristatea din interiorul familiei se distruge, iar lumea nu mai e doar pe dos, ci devine, aș spune, pe dos de-abinelea.
În familiile tradiționale, chiar dacă fiecare dintre soți participă la majoritatea activităților gospodărești, ambii având serviciu, rolul barbatului și al femeii, cel puțin în ochii copiilor, nu se suprapun. Spun familii tradiționale, înțelegând prin acestea familiile rezultate din căsătoria unui bărbat cu o femeie.Copiii observă și chiar profită de particularitățile și diferențele dintre relațiile lor cu mama sau cu tata.
Acum câțiva ani noțiunea de familie tradițională nici nu exista, dar astăzi trebuie precizat despre ce fel de familie e vorba, pentru că au apărut familiile unisex, în care ambii soți sunt fie bărbați fie femei.
În condițiile actuale, însă, ce ne facem cu aforismele clasicilor despre căsătorie? Vor mai fi ele universale? Va apărea o nouă literatură? Iată câteva, pentru a zâmbi când schimbările dau buzna peste noi.
- „Căsătoria e o piesă cu două personaje care studiază, fiecare, rolul celuilalt” ( Feuillet).
- „Căsătoria e un menu care începe cu desertul” ( Sandeau).
- „Căsătoria nu-i loterie, la loterie unori mai și câstigi!” ( B. Schaw).
- „Ne observăm trei săptămâni, ne iubim trei luni, ne certăm trei ani, ne toleram trezeci de ani….și copiii o iau de la capat” ( Taine).
- „Merită mai mult să fii căsătorit decât mort!” (Molière).
- „Știti care sunt elementele ce fac reușită o căsătorie? Simțurile în tinerețe, obișnuința la vârsta coaptă și nevoia reciprocitate la bătrânețe” ( de Lévis).
- „Se pare că bărbații se căsătoresc doar pentru a-și împiedica soțiile să se căsătorească cu alții” (Jules Renard).
- „Are dreptate cine zice că pentru o căsătorie bună femeia trebuie să fie oarbă iar bărbatul surd. (Montaigne).
- „Oricum ar fi, căsătoriți-vă! Dacă dați de o soție bună, veți fi fericit. Dacă dați de una rea, deveniți filozof!” (Socrate).
- „O căsătorie fericită e o lungă conversație ce pare întotdeauna prea scurtă. ( Maurois).
Mi s-ar putea replica faptul că unele aforisme sunt valabile și la căsătoriile unisex. Deocamdată, însă, ele se referă numai la cele tradiționale. Cât despre ce va veni….ce altceva putem face decât să ne exprimăm părerea, fiecare în felul său?
Notă: articol apărut în formă inițială în revista Vatra veche 4 / 2026
