Mass-media: etică, luciditate și onestitate, nu progresism!

La editura Universității de Vest din Timișoara, în seria de ”Dialoguri / Analize”, a apărut recentissim un mic volum care include, în română, dar și în engleză, un lung interviu pe care Ștefana Ciortea-Neamțiu i l-a luat lui Peter Gross, timișorean la origine,  jurnalist și profesor de jurnalism în SUA, expert în tehnici de comunicare și un competent și influent analist al sistemelor mass-media din țările blocului comunist. Prima parte a cărții restituie liniile generale ale unui context în care Peter Gross s-a implicat, cu ritm bun, în mod semnificativ și în sensul (re)nașterii unei prese compatibile cu democrația liberală în România (cu accent pe zona Banat) – și, în acest sens, în prima sa jumătate, volumul are evidente valențe istorice. A doua jumătate a cărții atinge cîteva dintre temele importante și actuale – de asemenea, cu certitudine, de actualitate și într-un viitor mediu – cu privire la jurnalism și media.  În alte cuvinte: a doua parte a cărții este alocată descrierii principalelor simptome și boli ale mass-media actuale, unele dintre acestea fiind (nefaste) achiziții de dată recentă în materie de patologie mediatică. ”Mijloacele tradiționale au fost un filtru, dar nu mai sunt. În multe cazuri, media tradițională diseminează și contribuie la fake news, deoarece a devenit politizată”, spune Peter Gross, undeva în miezul acestei analize în dialog. Ele sunt adesea, mai primitiv sau mai sofisticat (vezi cazul CNN, pe care profesorul american îl numește fără ezitare în acest context), în slujba unor narațiuni ideologice a căror voluptate este, adesea, sacrificarea adevărului (faptelor, logicii, istoriei, eticii). Nu în ultimul rînd, din media occidentală se recrutează cei mai înfiorători ”violatori ai libertății presei” – cazul Charlie Hebdo fiind, o spune Peter Gross, un teribil revelator în acest sens: ”canalele media care se autocenzurează sunt împotriva sîmburelui oricărei valori liberale și a tuturor valorilor liberale. Aceste canale media sunt cei mai grosolani violatori ai libertății presei”. Bonus – valabil mai ales în Occident, dar și, prin import, prin mimetism, tot mai mult și la noi: ”a crescut pericolul din partea ideologiilor și a fanaticilor, de exemplu a celor care sunt politically corect pînă în punctul în care, în mod direct sau indirect, devin un pericol pentru jurnaliști”.

P Gross carte

Pe de altă parte: poate mai tranșant decît în această carte și mai limpede, în orice caz, mai condensat, Peter Gross a enunțat câteva dintre liniile de forță ale viziunii sale – pe care, cunoscător oarecum al mass-media autohtone, îmi iau îngăduința de a o numi critic-sănătoase – cu privire la ce a ajuns să fie azi mass-media într-un text publicat în românește de Revista ”22” în urmă cu cîteva săptămâni.  Iată un singur pasaj de acolo: ” dacă jurnalismul „progresist“ este ace­­la care îmbrăţişează strategiile, inten­ţiile şi limbajul prozelitismului, ale propa­gan­dis­tului şi activismului cu ochelari de cal, ale reporterului şi liderului de opinie ideo­lo­gic, trebuie să spunem nu! Şi, dacă asemenea gândirii critice „marxiste“, un astfel de jur­nalism abordează selectiv doar subiecte şi fapte care se potrivesc cu obi­ectivele pre­stabilite, respingând realitatea în fa­voarea ţintei care trebuie atinsă, apli­când raţio­na­mentul şi logica distorsionată şi limitată a ideologului, trebuie să spu­nem nu! Cei care au trăit în comunism cu siguranţă vor recunoaşte imediat acest tip de jur­na­lism „progresist“”.

Ceea ce domnia sa spune, și în cartea menționată mai înainte, și în articolul invocat imediat mai sus, trebuie luat în seamă cu toată seriozitatea. Pentru că idei de acest gen – care vin contra-curentului – nu sunt enunțate de cineva care se hrănește din locuri comune și din proiecții autojustificative; Peter Gross, am menționat aceasta și la începutul textului, e unul dintre avocații consecvenți și puternici ai unei mass-media care să fie cu adevărat folositor unei democrații liberale. Ar trebui, cel puțin, să ne pună pe gînduri că un asemenea om spune asemenea lucruri – și că le și repetă. Cînd avem deja o turmă de elefanți în sufragerie și, în ciuda acestui fapt, cînd continuăm să agităm tot felul de steaguri și de discursuri corect-politice, soluția problemelor (unele, gravissime deja) e foarte departe. În plus, celor care stau în bula autoprotectoare a unei ”normalități” închipuite cu privire la ceea ce se întîmplă în rău, în regim accelerat, în mass-media le va fi, anticipez, și mai greu să digere tipul de formulare cu care lucrează Perer Gross: calmă, argumentată, cu idee clară. Pe de altă parte, revenind astfel și la carte, chiar dacă un asemenea mod de a vorbi, ultracivilizat, despre probleme grave pare demodat și nu face mare audiență, există la începutul dialogului cu doamna Ciortea-Neamțiu o frază (despre etică, e adevărat) care luminează și mai bine necesitate de a gîndi / a vorbi /a scrie despre presă așa cum o face Peter Gross: ”predarea eticii (…) nu poate și nu trebuie făcută strict pentru viitorul imediat, ci se realizează și pentru viitorul îndepărtat”.

 

  • Dialoguri despre jurnalism și media. Peter Gross intervievat de Ștefana Ciortea-Neamțiu, Timișoara, Editura Universității de Vest, 2017, 128 pag.

Notă: În premieră, acest text a fost publicat în revista ”România literară”.

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *