Cartea deschisă

Cartea deschisă-n înserare
Te ia pe aripi și te duce
Pe culmile închipuirii,
Unde, ca-n vis, poți fi un altul.

Fără de trup, numai cu duhul
Colinzi prin lumea plăsmuită,
Până te lași tras înăuntru
Și te îmbraci în personajul
Cu care-ai vrea să te asemeni,
Nebănuind că foaia scrisă,
Clipă de clipă, te citește,
Ca să te-ncerce, să te cruțe,
Iar la sfârșit, pusă pe joacă,
Să te închidă-ntre coperte.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *