Inspirație

Pare că muzica din minte
Strânge cuvintele ciobite
Și le înmoaie în plutire.

Cum se încheagă ele-n versuri,
Sub mâna care le transcrie,
Nu poate nimeni să ne spună.

Să fie ritmul pur magnetul
Care atrage înțelesul
În rimele ce-i dau conturul?

Singur, compozitorul știe
Că-nsemnele de pe hârtie
I-au fost lăsate de un înger.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *