Bizareriile…

de factură mediatică primesc o notă aparte în anumite perioade ale anului, atât în variantă audio cât și video. Evident că și mediaticii au dreptul la zile libere în sărbătorile legale dar există unele contradicții ușor de observat. Un post cu acoperire națională, spre pildă, ne oferă cotidian o emisiune pe care realizatorul (și-) o caracterizează ca fiind „cea mai importantă dezbare din România” fără a specifica totuși  în ce scară comparativă se înscrie, cu un iz populist inconfundabil de vreme ce „vocea ta contează”. Aflăm de asemenea că știrile pe care le emite postul, dar și altele sunt „cele mai importante”. Ce ne facem însă când zile la rând nu auzim nici o știre? Deducem doar că importanța știrilor, a evenimentelor, e decisă de unii, de alții la comanda cuiva, nicidecum de realitate. 

Perioada pascală se caracterizează mai ales printr-o imagistică deosebită, firesc până la un punct dacă nu ar fi însoțită de comentarii… bizare indiferent de canal. Impresionante imagini din orașul de trei ori sfânt ne arată mulțimea credincioșilor în așteptarea Luminii Sfinte. O îmbulzeală de nedescris  explicată prin aceea că „întreaga omenire așteaptă coborârea luminii…”. Greu de priceput având în vedere că din „întreaga omenire” de vreo opt miliarde” (poate deja mai mulți…) nici un sfert nu e creștină, iar ortodoxă nici atât. Frumosul obicei al aducerii luminii din Ierusalim datează în România din 2009, prin purtarea de grijă a Prea Fericitului Daniel, deci nu poate fi „așteptată cu nerăbdare de foarte multă vreme”. Să ne bucurăm, dar cu măsura timpului.

Din alte canale aflăm de la un slujitor autohton al altarului că „glasurile noastre se vor auzi în univers”, poate și pentru că românul s-a născut poet. Cam greu de imaginat și ne putem întreba totuși unde e smerenia creștină? În fine dar nu la urmă auzim și vedem că lumea creștină sărbătorește Învierea Mântuitorului „de două mii de ani”, ba după unii „de peste două mii de ani”, la fel de eronat calculul ca și cel care spune că românii „sunt de două mii de ani”. Dar să nu stricăm fericirea multora căci are grijă media să o facă. 

„Cel mai scump Paște din istorie”  e proclamat la unison din toate canalele, deși nu știm să fi fost cineva atât de bine informat istoric încât să facă un calcul riguros retroactiv. Nu știm cui folosesc inepțiile de genul acesta dar în general marea căinare națională nu pare să prindă mai ales când urmărim, pe de altă parte, „preparatele tradiționale ale românilor în așteptarea Învierii Mântuitorului” care numai înfometare nu arată. Dar e bine ca totul să fie cu măsură: o deșteaptă cu microfon îl oprește (desigur fără să salute) în piață pe un domn, la raionul de carne-mezeluri și îl întreabă așa din senin: „ați cumpărat miel???”. „Da…un posterior…”. Fericită că poate da lovitura, deșteapta întreabă „dar nu ați cumpărat un miel întreg???”. Răspunsul e cel puțin genial: „Daʹ ce sunt lup???”.

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *