Mă întreb cum de mai e posibil să mă pasioneze sau măcar să mă preocupe problemele economice, sociale, politice, din moment ce ştiu: 1) că o să murim;
2) că revoluţia nu ne salvează nici de la viaţă, nici de la moarte;
3) că nu-mi pot închipui un univers finit, nici un univers infinit, nici un univers nici finit-nici infinit.[…] N-avem ce face. N-avem ce face. N-avem ce face. N-avem ce face. N-avem ce face.
(Eugène Ionesco, Jurnal în fărâme, Traducere de Irina Bădescu, Bucureşti, Humanitas, 1992)
