Cele două cărți semnalate în rândurile care urmează, în ciuda diversității lor evidente, au avut asupra mea un efect extrem de puternic și, cu siguranță, durabil. Fiecare carte s-a adresat unei părți din memorie care, cu siguranță, o va păstra. Oare nu este acesta miracolul lecturilor, de a ne îmbogăți existența?
Le voi prezenta, pe scurt, în ordinea în care le-am primit și citit.
Scrisori pentru cititorii din 2015
Un epistolar cu mai multe voci coordonate de Ioana Pârvulescu
Ed. Humanitas 2025
Cartea de scrisori pentru cititorii secolului viitor este un volum de peste 300 de pagini în format mare și cuprinde materiale scrise de 27 de autori, printre ei aflându-se coordinatoarea cărții, Ioana Pârvulescu. Ea nu este la primul exercițiu de acest fel, în care mai mulți scriitorii sunt invitați să abordeze o aceeași temă, iar rezultatul a fost întotdeauna – și continuă și în cazul acesta să fie – fascinant, cititorul fiind pus în fața textelor diferite dedicate unui subiect comun.
Tema propusă acum, fiind legată de un viitor de o sută de ani, nu este ușor nici de abordat, nici de citit despre. Mulți dintre noi am apucat în România o epocă dictatorială, iar acum suntem martori la schimbări rapide nu numai în domeniul tehnologiei, dar și în cel politic actual, dominat de curente extreme, pe care le-am crezut dispărute cu zeci de ani în urmă. Și totuși, Ioana Pârvulescu a avut curajul să abordeze tema, justificând, în epilogul cărții, interesul real al scriitorilor în ceea ce privește existența în continuare a cărților și mai ales a lecturii lor.
Volumul cuprinde 27 de autori ai scrisorilor și îi voi enumera în ordinea apariției lor în carte – Andrei Pleșu, Gabriel Liiceanu, Lidia Bodea, Adriana Bittel, Livius Ciocârlie, Mihai Frățilă, Ioan Stanomir, Alexandru N. Stermin, Dan-liviu Boeriu, Augustin Cupșa, Cristian Preda, Valentina Sandu-Dediu, Alexandra Furnea, Vlad Zeografi, Bogdan Crețu, Robert Șerban, Cătălin Pavel, Cătălin Vasilescu, Ioana Pârvulescu, Cristina Cioabă, Andrei Cornea, Alexandru Călinescu, Cristina Bogdan, Cristian Mungiu, Smaranda Vultur, Rodica Zafiu, Radu Paraschivescu.
Ar fi greu să comentez contribuția fiecăruia din cei numiți. Desigur, scrisorile sunt total diferite una de alta și poartă în ele particularitatea umană a fiecăruia dintre autori, în ansamblu constituind o adevărată expoziție de portete sufletești. Pentru că cei care scriu nu se limitează numai la gândurile lor despre viitorul literaturii, al culturii și, în general, al vieții, peste un secol, ci își expun felul lor de a fi ajuns – diferit pentru fiecare – să iubească literatura, cărțile, lectura și scrisul.
După fiecare text al autorului urmează un chat (dialog) pe care Ioana Pârvulescu îl are cu Inteligența Artificială (IA). Subiectele chat-urilor variază, ele pornesc de la tema abordată de autorul precedent dialogului, dar, de multe ori se extind. La sfârșitul cărții, autoarea ne împărtășește impresii personale despre aceste chat-uri cu IA, încurajatoare pentru cei care n-au experimentat încă dialogul cu IA.
Prezentarea grafică a cărții este excelentă. Mulțumiri tuturor celor care au gândit, scris și modelat acest frumos și interesant volum.
Radu Paraschivescu
Garoafe la bordel
Ed. Humanitas 2023
Radu Paraschivescu, născut în 1960 la București, este un scriitor și traducător excelent. Romanele sale, ca și cărțile de proză scurtă publicate de-a lungul anilor la Ed. Humanitas, se bucură de mare succes. Bestsellerul „Ghidul nesimțitului a atins o vânzare de peste 70.000 de exemplare. Ca traducător, are peste 120 de cărți traduse.
Lectura volumului de peste 300 de pagini Garoafe la bordel este departe de a fi prima mea întâlnire cu Radu Paraschivescu. Îi citesc și îi admir umorul de multă vreme. Dar cartea despre care voi scrie câteva rânduri m-a copleșit prin sarcasmul extrem de bine plasat, prin noutatea – pentru mine – a noilor găști, obiceiuri, formule lingvistice, din România – care nu cred că existau înainte de 1982, anul când am părăsit țara, și mai ales prin acuratețea cu care autorul le cunoaște și le redă.
Cele 11 povestiri din carte mi-au stârnit hohote de râs, la unele fiind necesară oprirea lecturii pentru a-mi trage sufletul și recâștiga respirația. Desigur, multe amănunte din povestiri sunt inventate – ce altceva scrie un prozator decât ficțiune?- dar sunt prezentate cu inteligența debordantă a autorului, care pătrunde în amănuntele cele mai intime ale grupurilor și dialogurilor dintre membrii lor, pe care le așterne cu haz în fața cititorului.
Un exemplu ilustrativ al imaginației lui Radu Paraschivescu sunt numele proprii din povestirea Enya la Malu Spart. Citez un mic exemplu exemplu:- „Laboratorul Central de Carantină Fitosanitară, în colaborarea cu AACPSMSR (Asociația Amelioratorilor, Comercianților și producătorilor de sămânță și Material Săditor din România) organiza un proiect de conștientizare ( termenul producea migrene până și celor mai robuști țărani) într-o serie de localități în curs de cuplare la erințele agriculturii moderne: Calu-Iapa, Sfârleaua, Mădulari, Cicrac, Bolvanița, Curechițea, Malamuc, Valea Mierii de jos, Cochirleanca, Secătura, Curmătura, Cioca-Boca, Ciumăfaia, Sălbăgelu Nou, Gogoșari, Coțofenii din Dos, Rafailă, Rebricea, Vetrișoara, Măciuca, Șuncuiuș, și Pocreaca.” (p. 43)
În alte povestiri, cum ar fi Smirdarul și bulbucul, unde este vorba de niște jocuri sportive, autorul ne prezintă jucătorii: „Nu aveau nume (sau poate că aveau, dar foarte puțină lume le știa), legîndu-și celebritatea de porecle. […] Ciocolată, Gardone, Butelie, Dingo-Bingo, Pârnaie, Guadalupe, Calibanu’, Toni Șmen, Garderobă, Dentistul, Măslină, Salvador, Stan-Bostan, Fură Zoli, Mișu Clanță, Cultu’, Lecitină, Rică Ventuză.” (p. 140)
Numele altor personaje din aceeași povestire sunt Mișmășulea, Zăpârțan și altele.
Temele abordate în povestiri sunt foarte diferite, elementele epice ale fiecăreia sunt excelent construite, iar sarcasmul caracteristic autorului este prezent în toate situațiile, chiar când, în cadrul acțiunii, sunt momente serioase, chiar triste.
Recomand cu entuziasm lectura cărții, efectul terapeutic al râsului este binecunoscut la ora actuală!
Notă: Articol apărut în forma inițială in revista Leviathan 1/2026
