Franz Wright Chipul Numai un singur lucru din natură S-ar putea apropia de taina unicității absolute a fiecărui chip uman, mai întâi, apoi transformările prin care trece din copilărie până la bătrânețe — În orice clipă suntem înconjurați de imagini care ar putea lăsa perplex un […]
Cu o atitudine neșovăielnică și ușor sfidătoare se uită direct spre privitor. Ochii de un albastru intens și buzele roșii, perfect conturate, reliefează robustețea personalității ei. Nu e încremenită ca un obiect pasiv în dorința masculină, cum erau de obicei reprezentate femeile în picturile postimpresioniste de la sfârșitul secolului 19, […]
A fost odată ca niciodată casa bunicilor: atunci când închid ochii, atunci când visez, îi pot revedea profilul desenându-se pe strada Alexandru Golescu din Focşani. Din pragul acestei case, cu treptele sale largi şi cu camerele sale vagon, înalte şi răcoroase, am contemplat, de atâtea ori, mişcarea tremurătoare a plopilor […]
Prin longevitate, prin rafinament şi prin rigoarea cu care a pus în pagină propriile sale obsesii creatoare, Luchino Visconti este una dintre efigiile care ilustrează emanciparea vizionară a cinematografului din secolul trecut. O dată cu Visconti, cinematograful atinge complexitatea polifonică a romanului şi elaborarea somptuoasă a unei fresce. Decadenţa, agonia, […]
La editura Monitorului Oficial, într-un format format elegant și în condiții tipografice excelent, cu text și în limba română și în limba engleză, a apărut volumul lui Alin Ciupală, ”România în timpul Primului Război Mondial. Aliați, adversari și propagandă. O istorie în imagini”. Istoricul Alin Ciupală a mai adus în […]
încet oraşul se apleacă spre noapte îmi şopteşte din colţul străzilor “lasă-mă să-mi petrec o singură viaţă cu tine” apoi uită. trist oraşul îşi aşteaptă dimineaţa lăsînd vîntul să-i măture puţinele frunze. învăluită încă în întuneric singurătatea se plimbă pe sub felinarele ce luminează chipurile viselor, nu se trezeşte nimeni […]
Nu cunosc alcovul Din rimele mele ratate, Obrazul acela contradictoriu, Când mă tratai Cu un frig aristocratic, Un fel de îmbătrânire albastră, Ca pinguinii Din curbura culorii, Când stam La pieptul cetății Și așteptam Timpul.
Se spune că, spre deosebire de animale, noi, ființele umane, suntem incapabile să mirosim dezastrul. Instinctele ni s-au atrofiat într-atât, încât rămânem pe buza prăpastiei până când e prea târziu. Ne prăbușim în hău și abia atunci, precum Alice în interminabila ei cădere, medităm, tragem concluzii, facem legături. Prea târziu. […]
În Spania a avut loc un eveniment inedit atunci când, vrând să premieze un angajat model pentru fidelitate la locul de muncă, primăria a constatat că omul a lipsit de la serviciu nu mai puțin de șase ani de zile. În loc să-i înmâneze o placă, primarul i-a ars omului […]
am închis uşa după tine şi am ridicat zid să nu fiu ispitită să o deschid. şi toate poveştile pe care le citeşti sunt despre sunetele care se aud neclar dincolo de peretele îngălbenit. ne-am mai văzut de multe ori, am râs, am aruncat cu flori, ne-au năpădit lacrimile de […]
