ca şi cum ai scrie scrisori propriei tale fantome – or, asta fac eu, scriu acuma, şi, cred chiar – într-un tremur al halucinaţiei – că iar ar fi cu putinţă jocul acela vechi – din vorbele monotone ale mele ea să înţeleagă un adevăr, cu adâncă şi frumoasă lumină, […]
În Austria, la un hotel fără recepționer – înlocuit de un tonomat de chei electronice cu care poți intra în hotelul plasat într-un câmp uriaș de porumb (atmosfera era ruptă din filmele fraților Coen). Butonând televizorul din hotelul austriac, am dat peste o reclamă la vodkă despre care eram asigurat […]
[Rândurile de mai jos reprezintă argumentul volumului Poezie și individuație, Tracus Arte, 2014] N-am crezut niciodată în separația dintre „eul biografic” și „eul artistic”; cea dintâi infirmare empirică a ei stă în evidența că Proust însuși o desfide atât de strălucitor, fiind fără să vrea unul dintre contraexemplele eclatante ale […]
În ce măsură este adevărat că Traian T. Coșovei ar fi un poet post-modernist? Nu cred că răspunsul la o asemenea întrebare ar avea vreo importanță, mai ales că s-ar putea spune că există cititori de poezie (cel puțin unul) care nu știu exact în ce măsură problema post-modernismului ar […]
E o carte în care am strâns vreo cincizeci de texte, din cele publicate de prin 2000 încoace. Cele mai multe sunt despre poeți – de la Mircea Ivănescu la Berryman, de la Ștefan Manasia la Venedikt Erofeev (dacă mă întrebați pe mine, e poet) etc.; dar sunt și câteva […]
Călin Turcu, unul dintre cei mai deștepți colegi de-ai mei de liceu din Lazărul sibian, mi-a luat un mic interviu despre poezie. Am vorbit despre de toate – de la pășunismul politic la Google poetry. Iată-l mai jos. Călin Turcu: Mai e interesată lumea de poezie? Radu Vancu: Sper să […]
Pentru postmodernismul românesc, Mircea Ivănescu a fost, alături de Mircea Horia Simionescu, vârful aisbergului. Fără poezia sa, şi fără zecile de mari cărţi ale secolului XX pe care le-a tradus exemplar în româneşte, literatura noastră din ultimii patruzeci de ani ar fi arătat sensibil diferit. Mircea Cărtărescu, Mircea Nedelciu şi […]
Când lucram la teza mea de doctorat despre poezia lui Mircea Ivănescu, n-am găsit o titulatură mai exactă pentru ea decât „poezia discreţiei absolute”. Mărturisesc că expresia mi se părea întrucâtva fericită şi pentru faptul că rima cu discreţia absolută a existenţei publice a lui Mircea Ivănescu – poetul fiind […]
poezia e altceva? nu trebuie să povesteşti în poezie – am citit un sfat către un tânăr poet – deci să nu povestesc cum, foarte devreme, ea se scula dimineţa, şi aşezându-se pe pat aştepta să i se liniştească respiraţia, cu faţa în mâini – să nu spun nimic despre […]
amintire din copilărie noaptea târziu, şi cu ochii măriţi, ascultând sunetul ploii în curtea mică din spate, şi ştiind că a trecut totul – fără putinţa întoarcerii în vremea curţii de piatră – şi când aşteptam paşii lui zvâcniţi, grei – mergea totdeauna foarte repede – şi pe urmă poarta […]
