Capitolul 1 Europa în 1843 Spaţiul este distrus de căile ferate şi rămânem numai cu timpul […]. Acum puteţi călători la Orléans în patru ore şi jumătate şi nu durează mai mult nici să ajungeţi la Rouen. Imaginaţi‑vă doar ce se va întâmpla când şinele către Belgia şi Germania vor […]
Capitolul 2 O revoluţie pe scenă Mi‑am spus: „Revoluţia din Iulie este triumful burgheziei: această burghezie victorioasă va vrea să facă senzaţie şi să fie distrată. Opéra va deveni un Versailles al ei, se va îngrămădi acolo ca să ia locurile nobililor şi curţii exilate”. Ideea de a face Opéra […]
Capitolul 5 Europa se amuză Are toate condiţiile unui loc de moliciune apatică. Nu pare să fie nimic de făcut (în afară de distracţie), iar lumea exact asta face. Nicicând n‑a mai existat un asemenea amestec de verdeaţă, aur, soare, flori, mese, veşminte, flirturi şi lene promiscuă cum e la […]
Capitolul 7 Cultură fără frontiere Trăind la Paris din motive personale, şi‑a slujit ţara în Europa. L‑am supranumit ambasadorul intelectualităţii ruse. Nu exista rus, bărbat sau femeie, care să fi avut legătură cu scrisul, arta sau muzica în favoarea căruia Turgheniev să nu fi intervenit. Maxim Kovalevskii, „Amintiri despre Turgheniev” […]
Totul a început cu o mâncărime. Nu mâncărimea metaforică de a călători sau vreo criză a vârstei de mijloc, ci o mâncărime la propriu, de natură zică. O mâncărime ca o gheară înnebunitoare pe care o simți pe piele și te ține treaz toată noaptea, care a apărut în ultimul […]
Toată lumea era obosită. Văzuserăm mai multe răsări turi de soare în ultimul semestru decât în toată viața noastră, un amestec de multe ore petrecute la bibliotecă pentru lucrarea de diplomă și de petreceri în care ne dezlănțuiam până la ziuă. Locuiam în inima campusului Universității Princeton, la ultimul etaj […]
Fata din bulă. Trecuse aproximativ o săptămână de când eram internată în spital și făceam chimioterapie. Mă simțeam relativ bine, chiar plină de viață prin comparație cu ceilalți pacienți de la etajul meu, dintre care mulți erau țintuiți la pat ori aveau nevoie de scaun cu rotile pentru a se […]
Cam în aceeași perioadă, efectele secundare ale chimioterapiei au început să se facă simțite. Țesutul care-mi căptușea gâtul pe dinăuntru a început să se desprindă, un efect îngrozitor de dureros al chimioterapiei, numit mucozită, din pricina căruia nu puteai să mănânci, să bei sau să vorbești mai tare decât în […]
Proiectul de o sută de zile Oamenii rămân adeseori fără cuvinte când se confruntă cu o tragedie, însă cuvintele în ziua aceea și în cele care au urmat s-au revărsat din mine, mai întâi cu precauție, apoi exuberant; mintea mea s-a trezit ca dintr-un somn lung, iar gândurile veneau mai […]
Eram în liceu când profesorul de istorie, care presăra în formidabilele lui prelegeri mici vorbe de duh, ca să ne mențină atenția, ne-a învățat că trebuie să privim (și consuma) covrigul, nu gaura lui. Se referea, evident, la covrigii din România, la care gaura servea – cred – pentru punerea […]
