Cel mai cunoscut roman al lui Scott Fitzgerald, Marele Gatsby, apărea în 1925 şi reuşea să prindă din câteva trăsături de penel spiritul unei epoci, epoca jazz-ului, rag time, cum sună titlul unui alt mare roman menit să capteze esenţa aceleiaşi epoci, romanul lui Doctorow. Cei care l-au citit ştiu […]
Îndoiala este o cogniție care stă pe muchie de cuțit. Pe de o parte, este omagiul speranței, așa cum spunea Martin Du Gard, pe de alta, infectează și așază peste obiectul evaluării un spectru lipicios, de care e greu de scăpat. Ambele alunecări jonglează cu ideea de posibilitate. Este o […]
De-a lungul ultimilor 6 ani, în timpul mandatului ultimului director al Centrului Național al Cinematografiei, Eugen Șerbănescu, problemele ivite, fie ele de natură legislativă sau legate de acte de corupție, au tot fost dezvăluite de către cineaști, au fost analizate în presă (insuficient, totuși) și au rămas cumva, în final, […]
Cine hobbitează, are noroc. Poveștile curg și cad clipocind, pe îndelete, trebuie doar să ai răbdare cu ele, să te dedulcești cu lentoarea, cu fluxul lor lenevos. Omuleții închipuiți nu mai prididesc să sclipească precum licuricii, iar eu le dau să guste păhăruțe cu Chartreuse (da, da, tocmai din Alpi, […]
Django Unchained (în regia lui Quentin Tarantino) și Holy Motors (în regia lui Leos Carax) au fost cele mai ciudate filme din 2012. Ciudate, dar bijuterite iscusit, spre norocul lor. Spun lucrul acesta, întrucât sunt o gurmandă a filmelor stranii. Quentin Tarantino nu are de ce să renunțe la stilul […]
Stoker e un film care atinge cu delicațe cruzimea, o temă abuzată până la sațietate de cinematografia modernă. Imaginarul nostru e suprasaturat de povești cu criminali în serie care omoară găini în tinerețe și colecționează trofee la maturitate. Serii lungi de filme polițiste se întrec să descopere valențe noi ale […]
Într-un an extrem de sărăcăcios în ofertă cinematografică, Jagten (The Hunt) al danezului Thomas Vinterberg iese cu atât mai mult în evidență. Alături de Lars von Trier, Vinterberg este cineastul care a pus bazele mișcării Dogma 95 la mijlocul anilor `90, ce a adus acea briză de aer proaspăt necesară […]
În 2012, două filme m-au atins sufletește în mod aparte: „După dealuri” (în regia lui Cristian Mungiu) și „Amour” (în regia lui Michael Haneke). „După dealuri” produce un catharsis lent care își face efectul doar la câteva ore ori zile ori chiar săptămâni după vizionare. Cel puțin așa a funcționat […]
Poziția copilului este un one-woman show care explorează cotloanele nevrotice ale relației mamă-fiu. Filmul îi dă posibilitatea regizorului, Călin Peter Netzer, să facă o confesiune histrionică despre relația cu propria mamă, un demers terapeutic în care travaliul prin care s-a ajuns la concluzii deja a fost trasat și noi asistăm […]
Matt Farrell: Do we have anything, like, resembling a plan, or anything? John McClane: Find Lucy, kill everybody else. Matt Farrell: I mean, more like a plan, like, a way to do that. Că tot a apărut un nou Die Hard. Pe Bruce Willis îl iubeşti sau îl ignori, nu […]
