Poziția copilului – salvator, agresor, victimă

no images were found

Poziția copilului este un one-woman show care explorează cotloanele nevrotice ale relației mamă-fiu. Filmul îi dă posibilitatea regizorului, Călin Peter Netzer, să facă o confesiune histrionică despre relația cu propria mamă, un demers terapeutic în care travaliul prin care s-a ajuns la concluzii deja a fost trasat și noi asistăm la o reconstituire. Cornelia (Luminița Gheorghiu,o actriță de care e greu să nu te îndrăgostești), Barbu (Bogdan Dumitrache), fiul ei, și amalgamul de personaje secundare sunt proptelele pe care se construiește un eseu cinematografic clasic oedipian.

Tema centrală apare pe fundalul unui incident critic: un accident de mașină în care Barbu omoară un copil care traversa neregulamentar strada. E momentul prielnic pentru ca dinamica relației filiale să se reveleze, iar rolurile salvator-agresor-victimă să se intercaleze și să țeasă povestea. Pe de o parte, mama infantilizează, emasculează, chiar își reifică băiatul, manevrându-l ca pe un obiect: îi indică unde să stea, ce să declare la poliție și el îndeplinește ordinele ca într-o transă. Barbu e prezentat într-o inerție abulică. Nu poate să întâlnească martorul, nu știe ce să scrie la poliție, nu poate intra în casa celui pe care l-a omorât pentru a-și exprima regretul. Umilința, senzația de neputință, frustrarea se acumulează până când explodează într-o tiradă licențioasă din care transpare resentimentul față de influența maternă. Filmul presară indicii despre simptomatologie ca într-o lecție de psihanaliză. Barbu e misofob, cere ca seringa să fie desigilată în fața lui, spray-ul pentru gât trebuie să fie neapărat o anumită marcă și tip, este speriat de posibilitatea de a avea copii, deși, declarativ și-i dorește, iar intimitatea scenei de masaj poate fi interpretată într-o cheie erotică.

Pe de altă parte, mama e victima propriei iubiri disfuncționale care o face să uite de morală, de lege și o bună parte din film, de suferința părinților copilului ucis. Nici la final nu e clar dacă într-adevăr îi pasă sau își folosește resursele empatice și de persuasiune pentru a-și scăpa copilul de închisoare. Respingerea fiului, evitarea, îndepărtarea o victimizează în plus și o fac să se agațe de orice mod prin care poate păstra contactul. O vedem scotocind prin casă și interogându-și nora, cu care are o relație ce se înscrie într-un registru previzibil: gelozie și agresivitate. Un posibil viitor luminos e sugerat de încercarea fiului de a închide gestalt-ul, de a vindeca relația printr-o distanțare,ca o posibilă asumare a controlului.

Tușele secundare, pestrițe expun opulența și semidocția Corneliei, inclinația spre șpagă a românului și oportunismul martorului (un Bebe Ivanov care se specializează în rolul de lupul cel rău), preocupat în mod pervers de aspectul estetic al trocului schimbare declarație-încasare de bani. Subliminal, se inserează stereotipuri de genul într-un mediu burghez colcăie disfuncționalitățile nevrotice, cum ar fi fracturile de relație dintre părinți și copii, spre deosebire de mediul sănătos al clasei de jos sau exponenții upper-middle class sunt predispuși la înșelăciune, șmecherie, eludarea legii.

Pentru regizor pare a fi important să nu ne abatem de la proiecțiile anticipate. Ideile sunt conturate apăsat, ricoșează dintr-un personaj într-altul și apoi converg în aceeași direcție. Agitația interioară a participanților la dramă e transferată în mișcarea camerei de filmat, care îi urmărește obsesiv, nu ne lasă să uităm că e acolo, accentuând senzația de voyeurism. Finalul vine cu o schimbare bruscă de tempo, devine o arie suprasaturată de emoții și ne simțim ușurați când iertarea, printr-o simplă strângere de mână, închide cathartic zbuciumul.

2 Comentarii

  1. florescu rodica says:

    Un superb film. Despre psihologia românilor, părinţi şi copii. Contemporaneitate!!
    Bravo tuturor realizatorilor!

  2. Ion Taranistul says:

    Finalul acestui film, atit de discutat si apreciat este tipic romanesc, mioritic. Personal am vazut o fresca, sau mai bine zis o bucata dintro fresca a societatii romanesti de azi , o fresca in care noua burghezie este reprezentata ,din abundenta de MONSTRII DE TIP NOU, CEI PENTRU CARE VIATA UNUI COPIL NU CONTEAZA NICI CIT UN SPRAY, iar atitudinea meschina si perversa a autoritatilor iti zburleste piele de frica. Realitatea de zi cu zi se vede in acest film , intro societate macinata de minciuna , coruptie, mitocanie impostura , ipocrizie si …opulenta sfidatoare. De fapt , Barbu este produsul educatiei primite de la parinti pentru care dreptatea , adevarul , onoarea , respectul , morala , inseamna NUMAI BANI. El , Barbu , pus in fata unui fapt grav este derutat , impotent , nepregatit sa-si recunoasca gresala , sa si-o asume , sa lupte cu cruda realitate si sa aiba mustrari de constiinta pentru inconstienta cu care a omorit un adolescent nevinovat. Nu poate avea remusacri pentru ca bagajul lui educational, PRIMAR este redus , sarac , chiar daca a fost dat la engleza , farnceza , inot , schi s.a.m.d. Fondul lui sufletesc este slab , este gol ,este sarac , iar atunci cind isi da seama de neputinta de asi asuma fapta gaseste o refulare intrun comportament mitocanesc , suburban , prin care-si trateaza parinti ca pe niste rebuturi . Nici nu pare a fi departe de adevar. Este las ,, este lipsit de personalitate pentru ca desi ar vrea sa aiba copii ii este frica , si are un comportament ce frizeaza patologicul in ceea ce priveste viata sexuala cu partenera lui , femeie cu o toleranta fata de un asemenea ins , de neimaginat . Excelenta replica cu lanterna. Dar , daca nu este creier , degeaba este lumina. Pentru mine si copilul si mama sunt personaje reale , demne de compatimit , dar care intro societate bolnava ,ca a noastra isi vor duce linistiti traiul in huzur. Este plina mass -media , de orice fel de cazuri similare , in care finalul nu este nici macar MIORITIC. Demni sunt tot cei napastuiti , cu mortul in casa , ei luindu-si pe propria constiinta pierderea fiului iubit. Ceilalti au probleme doar cu banii . Nu sunt critic de arta , nu pot scrie despre maiestria regizorului, dar jocul actorilor incinta. Ma bucur ca in tara mea se fac asemenea filme!

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *