Chiar așa! Sau, ca să încep cu finalul, în stil tot mai popular….#părereamea. Hashtag și părerea mea, să fie mai clar! Nu e problemă că nu a existat un referendum legat de temele enunțate de titlu. Pot să pricep că nu s-a consultat populația prin vot liber exprimat legat de […]
judecând și nicidecum politic, constatăm că atât conducătorul bun cât și cel despre care s-a decis că e rău au locuri bine stabilite în marea operă, esențialul fiind talentul compozitorului și nu propaganda istorică sau contemporană. Marele compozitor se ridică deasupra intereselor momentane care nu au nimic cu adevărata artă. […]
după cum am purificat muzical și în duminica trecută, să vedem de data aceasta câteva dintre teatrele de operă „mici” ca volum, însă relevante pentru spațiul istoric-muzical. Teatrul de Stat Praga inaugurat în 1783 prezintă în 1787 premiera absolută a operei Don Giovanni. Cuiva de la Viena nu i-a plăcut […]
marilor teatre de operă au stat de regulă sub semnul capodoperelor cerute de sponsori generoși, adeverindu-se indubitabil că marea valoare e și consecința comenzii sociale nu doar a talentului. Firesc, căci inaugurare, desigur din latină, înseamnă a sfinți un loc, a-l pune sub puterea sacrului. Cum altfel să fie templul […]
adică „sunetul Sax”, inventat în 1840 de belgianul Adolphe Sax, pentru a îmbunătăți clarinetul bas, a devenit un instrument nou menit muzicii simfonice, ignorat însă tocmai în această direcție. Poate tocmai de aceea, gloria i-a adus-o apariția jazzului. Înainte de jazz, muzica militară a fost interesată de saxofon, fără a […]
Am scris cu greu acest articol. De fapt, l-am lăsat într-un document pe calculator de pe la începutul verii, iar acum e cam toamnă de ceva vreme. Mi-am schimbat și calculatorul și despre rușine tot nu am publicat. Cumva, mi-a fost rușine…de rușine. Rușine! Off… E un sentiment foarte, foarte, […]
Boris Focșa, regizor și creatorul Teatrului Infinit, povestește și detaliază în cadrul unui interviu biografia și geografia sa spirtuală care l-a condus spre domeniul teatrului, inspirat de Emil Loteanu și idealurile sale. ”Teatrul trebuie să fie și un psihoanalist foarte fin și să vină, realmente, în ajutorul oamenilor. Prin limbaj, […]
nu poate fi indiferentă mai ales dacă e vizibilă la un personaj precum Carol cel Pleșuv. Atâta doar că nici azi nu e clar dacă e o poreclă malițioasă a contemporanilor săi (portretele de epocă îl înfățișează fără… hibă) sau o aluzie la faptul că o vreme ar fi fost… […]
poate defini titlul unei opere; se întâmplă la Antonio Salieri în Prima la musica e poi le parole, un fel de ars musica din care aflăm primordialitatea muzicii în raport cu libretul, cu … vorbele. Nu întâmplător capodopera lui Salieri (părerile „critice” în continuare nu sunt de luat în seamă!!!) […]
în secolul XX ajunge să însemne și altceva decât știm din spectacolele muzicale orchestrale mai cu seamă. Formula concert – orchestră devine o întoarcere la primar: verbul concinere cu referire la instrumentele muzicale înseamnă a răsuna laolaltă, a forma un tot armonios, de unde concentus acord armonios al sunetelor, concert, […]
