Întinde o mână către Rai Uno: urbi et orbi an- ti euforbia-n   vigoare,-i limpede, cum prins c-un ghimpe de al ei e balconul Julietei la ONU.  

A mai trecut un an. Au trecut zece. Douăzeci, Treizeci de ani de la 1989. Timpul s-a accelerat şi ne e tot mai greu să măsurăm în vreun fel istoria personală, pentru a putea fi împăcaţi cu cele făcute, sau nefăcute. Cum am putea privi cu pace viaţa care trece12? […]

Ai prins Jurnalul unui iubi- dor de rom, ediția cu bi- necuvântarea lui Alonso din anul la McLaren-Gonzo?   Cum, tu n-ai apucat nici Mara- Donna Alba-Neagra din vara aceea de demult, când luna și-a văzut chiar golul cu mâna?

Doar albul neschimbă-l, cum o face Wimble- don Quijote Juan Carlos an de an,   și poate să ning-a- cum și peste Vinga: mai catolic de- cât Umberto E.

Nu trebuie să fii politolog sau analist politic sau (mai nou) consultant politic ca să observi că una din cele mai eficiente  arme politicianiste autohtone, de distrugere nu atât în masă (masa poporului, adică), cât mai ales în structura instituțiilor de Stat, este reforma; consecința firească a acesteia fiind ruina. […]

Cine e, Cella, omul acela din Dela Vrancha până încoa,-n cea   mai bună dintre lumi, ca să intre repede-n Cuore de Dan Grigore?!

Te aștept la Ramada- mulsunit că pe strada, aici, nu de mai sus, ci pe-o alta, e-Apus   de soare cu Gh. Cozo- rici-colo, pe la lozo- pronosportul națio- nal treilea cer de-adio.    

Pe când mergeam prin noaptea rece, Am desluşit într-o băltoacă O pâlpâire, o chemare Ş când m-am aplecat să aflu, Am dat în apă de-o brăţară Care avea culoarea lunii. Am şters-o de pulpana hainei, Mi-am prins-o de încheietură, Iar, ea, atunci, m-a tras de mână Într-o-ncăpere din vechime, Unde […]