În licărirea unei unde

Pe când mergeam prin noaptea rece,
Am desluşit într-o băltoacă
O pâlpâire, o chemare
Ş când m-am aplecat să aflu,
Am dat în apă de-o brăţară
Care avea culoarea lunii.
Am şters-o de pulpana hainei,
Mi-am prins-o de încheietură,
Iar, ea, atunci, m-a tras de mână
Într-o-ncăpere din vechime,
Unde brăţări la fel de scumpe
Se răsuceau pe braţe pale
Şi m-am văzut, ca de departe,
În liăarirea unei unde
Care ieşea în întuneric
Dintr-un sipet cu giuvaeruri.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *