Invidiile, geloziile, adversităț ile, certurile, calomniile și chiar încăierările din lumea artistică sunt binecunoscute. Unele farse (grosolane) pe care și le fac actorii, din plăcerea sadică de a se compromite unii pe alții, au atins faima. Replici modificate, pauze nejustificate la mijlocul dialogului, ieșiri sau intrări din scenă neavizate de […]
De mai multă vreme, chestiunea închisorilor și a celor care le populează ocupă locuri de prim-plan pe agenda discuțiilor publice. În cele mai multe cazuri, e vorba de abordări direcționate. Protagoniștii sunt fie cei aflați dincolo de gratii, fie puternicii aliați ai acestora din televiziuni, presa scrisă și politică. Astfel […]
Urmărind creația lui Gabriel Chifu, se observă cu ușurință o deplasare a temelor, interesului și eforturilor dinspre zona mărturisirii mediate artistic spre construcțiile ce vizează abstractul și conceptualul. Poezia, publicistica și, în ultima vreme, proza au renunțat la explorarea sinelui – în formule arborescent-viscerale –, optând pentru discursul cvasioracular. De […]
Horia-Roman Patapievici este cel mai frumos dar făcut culturii române după 1990. „Optzecist” ca generație biologică, n-a publicat în vremea comunismului niciun rând. Ceea ce nu înseamnă că n-a scris. Dimpotrivă, manuscrisele datând din anii 1970-1980 umplu câteva rafturi de bibliotecă. Atunci când se vor publica, vom constata uluiți ieșirea […]
Ca în fiecare primăvară, și anul acesta primăriile achiziționează din greu plante ornamentale. Bulevardele, parcurile, pie- țele și clădirile publice sunt invadate cu tone de panseluțe, lalele, hortensii, caprifoi, lăcrimioare, anemone, trandafiri, bujori, clopoței, garofițe, crini, margarete, iriși, dediței, cimbrișori, viorele, toporași. La casele mari (municipiile-reședință- de-județ) nu sunt ocoliți […]
Ioan Holender este un personaj ce nu trece neobservat. E – în percepţia mea – un amestec de competenţă şi îngâmfare, de bavardaj şi asiduitate, de insolenţă şi destoinicie, de farmec şi contondenţă, de candoare şi agresivitate. Fostul director al Operei din Viena are ceva din impetuozitatea involuntar comică a […]
Ce impresionează la discul „neoriginal” Can’t Forget. A Souvenir of the Grand Tour (2015) – în sensul de slabă reprezentare a pieselor în premieră: doar două noutăţi şi două preluări de la alţi autori – e robusteţea. Energia. Vitalitatea. Pofta de cânta, de a dialoga, de a comunica. După anii […]
Textele care însoţesc discul aduc precizări despre împrejurările înregistrării acestuia şi despre rolul jucat de Adam Cohen. Tonul patetic subliniază intenţia trecerii ştafetei către fiu, devenit, forţat de împrejurări, producătorul albumului. Într-un fel, e vorba de o negare radicală a identităţii construite o întreagă viaţă. Singuraticul, rătăcitorul, marginalul, înstrăinatul, exilatul, […]
Pe coperta discului, concepută într-un albnegru lipsit de iluzii, Leonard Cohen se pregăteşte să-şi ia rămas bun. Stă în spatele unui perete opac, în mijlocul căruia e decupat un dreptunghi luminos. Cea mai mare parte a corpului se află dincolo. Poate fi vorba doar de-o încăpere obişnuită, de compartimentul unui […]
Atribuirea Premiului Nobel pentru literatură lui Bob Dylan l-a adus – nu chiar întâmplător – în discuţie pe Leonard Cohen. Competiţia pentru titlul de cel mai bun „lyricist” al muzicii actuale nu e nouă, dar ea a fost relansată cu un fel de furie mocnită atât în presa „quality”, cât […]
