Pentru o mai bună întocmire a văzduhului să se facă hărţi! Şi lumea să fie împroprietărită ca după războiul cel mare, fiecare cu parcela lui unde să poţi ara, semăna să ai ce pune pe masă la copii, iar când simţi că se apropie sfârşitul să te duci duci la […]
Şi dacă vezi că stau aşa cu faţa în sus fără să fac nicio mişcare, întreabă-mă câte ceva şi apoi ascultă-mă; întreabă-mă de ce tata a bătut-o pe mama înainte să mă nasc eu şi atunci ea şi-a trăit toată viaţa pe o listă de aşteptare; întreabă-mă de ce zidul […]
foarte târziu, pentru Madi Marin Trăiesc ca minorele violate pe stradă şi fotografiate cu încetinitorul pe care cenzura te lasă să le dai în ziare dacă le pui o panglica neagră pe ochi
Lumina atârna ciudată şi plină de teamă, scările de bloc se mutaseră mai aproape de cer şi nimeni nu cobora sau urca încă o treaptă. Stăteam nemişcaţi în pereţi, prinşi la spate de cordoanele noastre ombilicale care arătau ca nişte frânghii ude înţepenite în gheaţă şi desenam cu claviculele un […]
Miresele aveau rochii de culoare muştar, fără pată din când în când fluturi uriaşi li se aşezau pe umeri şi le conduceau la altar ca o busolă care nu arăta acelaşi lucru, câteodată nu arăta mai nimic şi atunci ele înaintau complet oarbe duse-n lesă de o armată de fluturi
Aş vrea să mai amân o vreme poemul, să îl încetinesc, să îl dau în reluare în timp ce mă întreb de ce eu? De ce trec peste graniţe pe care nu le ştie nimeni legată noaptea în camioane de marfă. De ce pe măsură ce mă dezbrac în timp […]
Fă şi tu ceva cu fusta asta pe care vântul mi-o pune în cap dezgolindu-mi gambele şi fiecare scoică pe care calc vrea câte ceva. De câte ori nu ţi-am spus să stai ghemuit la picioarele mele? să te înveleşti cu fusta asta prin care se văd stele, ca printr- […]
Camerele în care locuiesc trec una într-alta colorate ca nişte vapoare care se înalţă pe vertical apoi se desprind absente şi încep să respire singure nişte branhii care plutesc pe cer se înfăşoară în jurul oraşului, mă urmăresc şi toate cartierele din viaţa mea ajung un loc unde am mai […]
Ea doarme la marginea muntelui unde cerul e alb şi dacă o strigi pe nume îţi vorbeşte în somn amorţită între cearşafuri şi-nfăşurată în gheaţă curgătoare Ea doarme când plouă şi patul e ud iar lamelele vegetale ies din parchet, şi-o ating din cap până în picioare cu degete […]
Mergeam pe sub pământ prin tuneluri care în funcţie de culoarea zilei se schimbau, noaptea deveneau fosforescente şi pline de alge care ne ameţeau astfel încât dacă cineva ar fi pus un reflector pe un trepied şi ar fi fotografiat lumina am fi amestecat ziua cu noaptea şi noaptea cu […]
