Tu nu faci niciodată nimic

Fă şi tu ceva cu fusta asta pe care vântul mi-o pune în cap
dezgolindu-mi gambele şi fiecare scoică pe care calc vrea
câte ceva. De câte ori nu ţi-am spus să stai ghemuit la picioarele

mele? să te înveleşti cu fusta asta prin care se văd stele, ca printr-

un cort auriu, în loc să stai aşa îngropat până în gât în nisip
aşteptând nemişcat un tren care opreşte în mare

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *