Rezonanţe

Cânta şi glasu-i tandru,
Când molcom, când sălbatic,
Mi se izbea de suflet
Ca valul spart de stâncă.

În febra melodiei,
Cuvinte ne’nţelese
Îmi cotropeau auzul
Cu unduiri de mare.

Trezite din adâncuri,
Se ridicau banchize
De doruri şi de patimi,
Porniri nemaitrăite.

Un dans de vieţi visate
Îmi încinsese mintea,
Făcându-mă să tremur
Ca vâlvătaia torţei.

Când muzica se stinse
Iar el ieşi din scenă,
Eram precum cenuşa
Din care-nvie zborul.

Tags: , ,

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *