Eu şi mama am dus trupul tatei pe întuneric, cu ajutorul unor indivizi plătiţi de bărbatul care mă numea amanta lui. A trebuit să facem asta la adăpostul nopţii ca să nu ne miroasă poliţia chineză („soţul” meu era lăsat să introducă clandestin în ţară doar femei din Coreea de Nord, nu şi bărbaţi). Tata a fost incinerat fără nici o ceremonie, iar ca să nu atragem atenţia, i-am dus cenuşa pe culmea unui munticel din Yangshanzhen, care dădea spre un râu. I-am îngropat rămăşiţele repede, temându-mă că, dacă încep să rostesc vreo rugăciune, o să mă năpădească plânsul şi o să mă audă vreun poliţist, care m-ar trimite înapoi în Coreea de Nord.
La un an după aceea, traficantul care mă luase ca ţiitoare a devenit dependent de jocurile de noroc. Când nu şi-a mai putut permite să plătească mai nimic, ne-a lăsat pe mine şi pe mama să ne găsim alt adăpost. În cele din urmă am fost puse în legătură cu un grup de misionari creştini care îi ajutau pe fugarii nord-coreeni din China, convertindu-i mai întâi şi apoi trimiţându-i în Coreea de Sud.
Drumul folosit de misionari pentru refugiaţi era dificil, traversând Deşertul Gobi până în Mongolia în toiul nopţii. Eu şi mama făceam parte dintr-un grupuleţ de opt persoane, în care mai era şi un cuplu cu un copil mic. Eram îngheţaţi de frig şi flămânzi şi nu aveam după ce să ne călăuzim decât stelele şi o busolă. După ce am mers pe calea pe care ne-o descriseseră călăuzele noastre, până la urmă am fost descoperiţi de o patrulă mongolă de frontieră. Am fost transferaţi la o bază militară, urmând să fim trimişi în Coreea de Sud.
De atunci, consider Deşertul Gobi izbăvirea mea, Marea mea Roşie. Îmi amintesc ce simţeam când priveam cerul, în noaptea în care am traversat deşertul: eram mută de uimire şi copleşită de o singurătate cumplită şi de sentimentul că sunt cu totul insignifiantă. Îmi amintesc că m-am gândit că, dacă mor atunci, în noaptea aceea, de ger, de la cine ştie ce rană sau căzând pradă vreunei jivine, după ce nu va mai fi nici mama, nu va şti nimeni niciodată şi nimănui nu îi va păsa.
