Unde lumea mea se sfârșește,
începe a ta –
corpul tău atins de o rază,
corpul tău
iluminat de albul neonului.
Sunt atâtea aspecte asupra cărora
nu m-am oprit. Dacă pui o crenguță
de mușcată în apă,
îi cresc mustăți pe care oamenii
le numesc rădăcini.
Dacă pui un om în apă și îl ții acolo
mult timp,
durerea lui se strânge odată cu pielea.
Unde tu te sfârșești, începe
singurătatea –
marea din somn, marea din cer.
Marea pe care,
copil fiind, am desenat
o barcă plutind, fără să știu că,
peste ani, o voi trage la mal,
așa cum pescarul își trage năvodul,
sperând că va avea ce să pună
pe masă.
Adam Flavia
Născută la Tg. Mureș, la 27.12.1982. Licențiată a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Profesor pentru învățământul primar, redactor la revista Neuma, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala București- Poezie, din anul 2018. A publicat poezie în revistele: Luceafărul de dimineaţă, România literară, Viața Românească, Apostrof, Vatra, Convorbiri Literare, Poesis, Familia, Mișcarea literară, Discobolul, Acolada, Argeș, Conta, Arca, Poezia, Hyperion, Scriptor, Caligraf, Litere, Feed Back, Mozaicul, Neuma, Vitraliu, Pro Saeculum, Tribuna, Algoritm literar, Zona Literară, Actualitatea literară, New York Magazin, Urmuz, Revista Nouă etc. Cele mai recente volume de poezie: duminicile de sub pământ, Ed. Tracus Arte (2016), Raiul de urgență (Ed. Neuma, 2017), Anotimpuri impare (Ed. Neuma, 2022).
