Umbra lui Dracula. La Târgovişte
Pojon (bratislava), 29 septembrie 1468
Matia Corvinul a convocat prelaţii, baronii şi nobilimea Ungariei la o nouă Dietă, în vederea obţinerii unui acord pentru impunerea unei dări extraordinare, menită să finanţeze viitoarea campanie militară împotriva lui Gheorghe Podiebrad, regele husit al Boemiei. După mai multe zile de tratative şi concesii, Matia Corvinul a ţinut un lung discurs despre necesitatea viitorului război, discurs care a convins Stările Ungariei să accepte impunerea dării solicitate.
Tocmai în timpul acestor dezbateri a fost anunţată o solie a sultanului otoman Mahomed II. Trimişii Înaltei Porţi au fost admişi în Dietă, după terminarea tratativelor. Matia Corvinul i-a întâmpinat şezând pe tron, în întreaga splendoare de majestate, înconjurat de dregătorii, căpitanii şi nobilii săi, cu toţii îmbrăcaţi în straie strălucitoare.
După ce au intrat în încăpere, solii sultanului au încremenit când l-au văzut pe oaspetele special al regelui, aşezat pe un scaun, lângă tron. Era un bărbat de vreo 35 de ani, cu plete negre cârlionţate, cu ochi verzi care priveau fioros, cu nasul subţire şi lung, sub care era o mustaţă groasă, cu vârfurile întoarse în sus. Doar buza de jos, roşie şi puţin răsfrântă, parcă nu se potrivea cu tenul rozaliu al obrajilor proaspăt raşi. Un gât ca de taur lega capul de trunchiul musculos şi bine proporţionat. Solii turci l-au recunoscut imedat, era temutul Kazîklu-voivod – Ţepeş Vodă – care cu câţiva ani înainte le pricinuise cele mai cumplite ordalii. Şi-au ţinut totuşi cumpătul, transmiţându-i lui Matia Corvinul propunerea de pace a lui Mahomed II, în timp ce trăgeau cu coada ochiului la groaznicul Dracula, care din când în când îşi aranja liniştit vârful mustăţii.
Regele Ungariei a acceptat propunerea de pace a sultanului, cu condiţia ca acesta din urmă să interzică akîn-urile – expediţii de pradă şi distrugere întreprinse de gaziii otomani de la graniţă în teritoriile sale. Având misiunea clară de a încheia pace cu Regatul Ungariei şi intimidaţi de prezenţa lui Dracula, ale cărui priviri vărsau foc şi pară asupra lor, solii sultanului Mehmet au acceptat condiţia impusă de Matia Corvinul. Astfel a fost încheiată pacea între Regatul Sfântului Ştefan şi Imperiul Otoman.1 Dracula avea să rămână încă vreo câţiva ani la reşedinţa regală din Vişegrad, dar nu ca prizonier înlănţuit într-o temniţă mucedă şi întunecată, aşa cum s-a imaginat în literatură, ci ca oaspete al regelui, cu domiciliu forţat, la cea mai luxoasă reşedinţă regală din Ungaria.
