cine incendiază singurătatea
și cine se teme de ea
cine absoarbe din frumusețe
doar unduirea încheieturilor
și doar pădurile tinere
am micșorat durerea
și ea a aruncat lăstari proaspeți
am înflorit
m-am scuturat
de toată deșertăciunea
să fie târziu
sau doar părul alb mă trădează
șoptindu-mi că mâine voi fi iarbă culcată
să fie noaptea atât de încăpătoare
sau numai în vis
îmi simt picioarele afundându-se
tot mai mult
în uitare
Adam Flavia
Născută la Tg. Mureș, la 27.12.1982. Licențiată a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Profesor pentru învățământul primar, redactor la revista Neuma, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala București- Poezie, din anul 2018. A publicat poezie în revistele: Luceafărul de dimineaţă, România literară, Viața Românească, Apostrof, Vatra, Convorbiri Literare, Poesis, Familia, Mișcarea literară, Discobolul, Acolada, Argeș, Conta, Arca, Poezia, Hyperion, Scriptor, Caligraf, Litere, Feed Back, Mozaicul, Neuma, Vitraliu, Pro Saeculum, Tribuna, Algoritm literar, Zona Literară, Actualitatea literară, New York Magazin, Urmuz, Revista Nouă etc. Cele mai recente volume de poezie: duminicile de sub pământ, Ed. Tracus Arte (2016), Raiul de urgență (Ed. Neuma, 2017), Anotimpuri impare (Ed. Neuma, 2022).
