la cel mult zece zile de la naștere
pisoii își deschid ochii
la cel mult zece zile de la despărțire
soarele zvâcnește la fel
acum pe banca din parc nu stă nimeni
și frunzele din copacul de lângă ea
nu se împotrivesc
atât de puține lucruri contează
când viața o ia la vale și brusc
din liniștea de până atunci
rămâne un zvon
o grămăjoară de praf
cine nu și-ar dori o dragoste
în care să-și înmoaie degetul la nevoie
o dragoste ce-ncolțește și-n piatră
și nu se îndepărtează
cine nu și-ar dori o singură lacrimă care
lovită ușor cu toiagul
să se despice în două
Adam Flavia
Născută la Tg. Mureș, la 27.12.1982. Licențiată a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Profesor pentru învățământul primar, redactor la revista Neuma, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala București- Poezie, din anul 2018. A publicat poezie în revistele: Luceafărul de dimineaţă, România literară, Viața Românească, Apostrof, Vatra, Convorbiri Literare, Poesis, Familia, Mișcarea literară, Discobolul, Acolada, Argeș, Conta, Arca, Poezia, Hyperion, Scriptor, Caligraf, Litere, Feed Back, Mozaicul, Neuma, Vitraliu, Pro Saeculum, Tribuna, Algoritm literar, Zona Literară, Actualitatea literară, New York Magazin, Urmuz, Revista Nouă etc. Cele mai recente volume de poezie: duminicile de sub pământ, Ed. Tracus Arte (2016), Raiul de urgență (Ed. Neuma, 2017), Anotimpuri impare (Ed. Neuma, 2022).
