„Trebuie să fac însă o scurtă paranteză explicativă aici, ca să înţelegeţi un defect de structură al artiștilor. Dacă noi, oamenii obișnuiţi, vizualizăm cu ochii minţii ceva, o să știm că acel ceva e doar o plăsmuire a minţii noastre. De pildă, ni s‑a întâmplat tuturor ca, întorcându‑ne de la muncă într‑o zi caniculară, să ne‑apară în faţa ochilor minţii epuizate o piscină răcoritoare. Aș fi însă în stare să bag mâna‑n foc că nici unul dintre noi, văzându‑se în faţa acelei piscine plăsmuite de propria‑i minte, nu s‑a dezbrăcat rapid, nu și‑a pus costumul de baie și n‑a sărit în apa clară și salvatoare dinaintea sa. Căci, firește, noi, oamenii obișnuiţi, suntem raţionali și știm că imaginaţia e imaginaţie și‑atât. Problema cu artiștii e că nu au fost construiţi de la bun început ca noi. Defectul lor de structură e că nu pot înţelege, pur și simplu, că plăsmuirea e doar o plăsmuire. Sincer, nu cunosc vreun artist care s‑a aruncat în vreo piscină imaginară, dar ceva mă face să bănuiesc că, de‑a lungul vremii, mulţi au făcut‑o. Căci așa sunt ei în general. Iar în particular, căci noi despre un caz particular vorbim aici, pictorii n‑au nevoie decât de o pensulă oarecare, luată din grămada lor de pensule, și cu ea se vâră imediat în ceea ce pentru noi, ceilalţi, e doar o plăsmuire. Și o fac de parcă ar fi cel mai firesc lucru din lume.”
Capitolul X. Fragment din „Mustața lui Dalí și alte culori”, de Felix Aftene & Lucian Dan Teodorovici, pictoroman care a apărut la Editura Polirom la finalul lunii septembrie 2020.
