Andrei Pleșu
Dragă Gabriel, „Dumnezeu există”, spui tu, dar nu în puzderia de metafore cerești ale „specialiștilor”. Dumnezeu e în infinitul nostru lăuntric, e „principiul aprioric al conduitei noastre”. Gata! L-ai găsit! Adevărul e că te afli în bună companie. Și Carl Gustav Jung spune undeva că „Dumnezeu este un produs al abisului inconştient al eului”, că e un „arhetip al totalității”, asumabil, ca atare, drept pattern al comportamentului nostru.
Dar, dragul meu, eu nici cu aceste construcții „împăciuitoare“ nu mă pot acomoda. Și atunci, unde mă aflu? Simplu spus, mă situez – orgolios? – în afara orgoliului de a ști. Prefer ipostaza căutătorului. Sper să nu sune insolent: nu vreau să găsesc Adevărul înainte de a fi epuizat toate meandrele neliniștilor mele și de a fi frământat, până la frăgezime, aluatul propriilor mele tenebre. Aș putea găsi și o formulă mai convenabilă: nu vreau să găsesc Adevărul înainte de a‑l fi meritat! A‑l merita înseamnă a fi pregătit pentru întâlnirea cu el. Și a evita, grijuliu, suspendarea prematură, nerăbdătoare, a drumului, crezând că i‑ai atins capătul. Prefer foamea, alergarea înfometată spre masa cea de taină și așteptarea nesigură (pentru că neprogramabilă) a Întâlnirii. Prefer să‑L caut toată viața (ba sper chiar și după moarte) pe Dumnezeu, decât să‑l iau în posesie după regulile și limitele mele pământești. Și nu cred că există căutare mai profitabilă, mai aventuroasă, mai îmbogățitoare, mai împlinitoare pentru om decât căutarea neîntreruptă a lui Dumnezeu. Căutarea „denegăsitului“!
Și acum: cum legăm toate astea de subiectul propriu‑zis al „turnirului“ nostru? Cum tratăm eventuala frustrare a cititorilor? Răspunsul meu ar fi că tocmai o „frustrare“ benefică, provocatoare, neîngrădită am vrut să obținem. Nu ne‑am făcut iluzia că vom clarifica o dată pentru totdeauna problema destinului. Tot ce putem spera e să fi dirijat atenția fiecăruia spre sensul, rostul și ordinea vieții proprii și a lumii. Cum să pricepem ceea ce ni se întâmplă, cum să domesticim hazardul, cum să ne modelăm limitele, cum să trecem prin și peste încercări de tot felul, cum să fim simultan luați prin surprindere de împrejurările vieții și să ni le asumăm calm și productiv. Nu ne‑am propus să oferim un „rețetar“ existențial care să dizolve insomniile. Căci, vorba cronicarului, nu e alta mai frumoasă și mai de folos în toată viața omului zăbavă… decât căutarea destinului propriu.
Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu
Despre destin
Un dialog (teoretic și confesiv) despre cea mai dificilă temă a muritorilor
Humanitas, 2020
Disponibil în librării din 11 noiembrie
Despre roata destinului, urzeala sorții și chipurile neașteptate ale ursitei se vorbește și se scrie de când lumea. Vechi și noi, culturile și civilizațiile dau înțelesuri tulburător-obscure acestor forțe nevăzute care par să conducă din umbră viețile oamenilor. Ce este, până la urmă, destinul? O zeitate legată la ochi? Libertatea omului de a-și asuma propriile fapte și decizii? Voia lui Dumnezeu? Fatalitatea?
Zece scrisori schimbate cu eleganța și firescul unei prietenii intelectuale vechi de peste patruzeci de ani, pline de reflecții, umor, experiențe personale și culturale, un turnir modern al ideilor în care se confruntă două concepții despre destinul omului. Un epistolar despre soartă și sorți care se citește pe nerăsuflate.
Gabriel Liiceanu (n. 1942) este filozof, eseist şi scriitor, personalitate civică şi academică. Jurnalul de la Păltiniş este un bestseller al anilor ’80, mijlocind întâlnirea cititorilor cu modelul cultural construit de Noica. Tragicul, Cearta cu filozofia, Despre limită, Ușa interzisă, Despre minciună, Despre ură, Despre seducție, Declarație de iubire, Scrisori către fiul meu, Întâlnire cu un necunoscut, Dragul meu turnător, Nebunia de a gândi cu mintea ta,Continentele insomniei, Aşteptând o altă omenire, Caiet de ricoşat gânduri, Isus al meu sunt o parte dintre volumelepublicate de-a lungul timpului la Editura Humanitas.
Andrei Pleşu (n. 1948) este scriitor, filozof, eseist, un reper al vieții publice și academice românești. Este director fondator al revistei Dilema (ulterior Dilema veche), fondator şi preşedinte al Fundaţiei Noua Europă. A debutat cu eseuri de filozofie, istorie și teorie a artei. Fără a abandona discursul filozofic, l-a lărgit spre explorările teologice sau etice (Minima moralia, Despre îngeri, Despre bucurie în Est şi în Vest). Este o voce inconfundabilă a publicisticii, aplecându-se asupra unor subiecte actuale ale politicii, culturii sau vieții cotidiene. Alte titluri includ: Jurnalul de la Tescani, Limba păsărilor, Chipuri și măști ale tranziției, Obscenitatea publică, Comèdii la porțile Orientului, Despre frumuseţea uitată a vieţii, Față către față: Întâlniri și portrete, Parabolele lui Iisus: Adevărul ca poveste, Din vorbă-n vorbă.23 de ani de întrebări şi răspunsuri, Neliniști vechi şi noi, Despre inimă şi alte eseuri.
