Primul contact cu Atlanticul de Nord, partea de miazănoapte, este foarte dur. Nu este ceva neobișnuit în aste vremuri. Marea „montată”(agitată), cu valurile în creștere. Vîntul atinge, la rafale, 90-100 km/h.
Cum treci, aparent nonșalant, prin urgiile naturii astfel încît să menții, echipajului, confortul mental și încrederea nealterată? Cu credință necondiționată în Dumnezeu și în perenitatea familiei. Atît ca instituție cît și ca prezență fizică a celor ce o compun(soție/soț, copii).
Ea, familia, îți este pilon de sprijin pentru puntea ce-ți poartă pașii, ferm, neșovăielnic, în viață. Grijești de ea, o uzi la rădăcini, liberă de paraziți. O copilești, o primenești și ea va crește, imprimînd, parcursului tău, o mișcare ascendentă, înălțătoare.
Îmi plac enorm postările dlui Tiță! Și abia a început. E o gură de aer curat marin în atâta fervoare intelectuală sobră, o fereastră spre posibilități narative aventuroase, în buna tradiție Defoe-Melville-Tudoran-Dana Jr.-Conrad -London (nu i-am pus chiar în ordine). Îl urmăresc!
Îi urez bun venit aici, pe lapunkt, și-i felicit pe administratori pentru a-l fi invitat!
P.S. Am absolvit același liceu cu dumnealui și, în ciuda schimbării de curs (de rută, de cap-compas, de traseu etc.) intelectual și profesional, am rămas foarte legat de tipul ăsta de imaginar!
Trebuie să vă mărturisesc că aprecierile mă responsalizează și, într-un fel, împovărează. Vă mulțumesc!!