Cunosc – nu de la distanță, ci prin verificare personală – o serie de romane ale unor mari scriitori străini, cu adevărat remarcabile, care au parte de o soartă meschină, profund nedreaptă, pe piața de carte de la noi. Editorii lor din România, sunt convins, cunosc și mai multe decât mine în această privință.
Când mă gândesc la starea de fapt rezumată mai sus îmi vin, automat, în minte două nume de scriitori excepționali – pentru care, recunosc, am o mare mare slăbiciune. Primul dintre ele: Anthony Marra. Marra are o singură carte în românește – aproape nebăgată în seamă, cum sugeram. E vorba despre o roman-trăznet, ”Constelația fenomenelor vitale”, editura Humanitas Fiction. L-a publicat la 30 de ani – în românește, ne-a venit destul de repede, într-o foarte reușită traducere a Ioanei Avădanei. Ei bine, cine citește, fără încercănarea invidiei la purtător, această carte nu poate decât să fie plin de amirație pentru ce e în stare să construiască un briliant scriitor la numai 30 de ani. Ei bine bis: ecouri de piață minimale.
Al doilea nume: José Luís Peixoto. Exploziv, profund, poetic, în control total și șarmant în ceea ce scrie. Două cărți publicate în românește, cu mulți ani în urmă, ambele la editura Polirom, două cărți foarte puternice – ”Cimitirul de piane” și ”Nicio privire” (e chiar romanul său de debut). Ecouri, din nou, foarte foarte puține în raport cu ceea ce avem de la autorul portughez, fie și numai din două dintre cărțile sale. José Luís Peixoto a venit anul trecut în România – a fost unul dintre invitații-vedetă de la Festivalul Internațional de Literatură de la Timișoara. Anul acesta, știu de la sursă, o mare casă editorială de la noi, încearcă încă o dată cu el – după mai bine de un deceniu, vom avea un al treilea titlu al acestui autor (cu o cotă internațională foarte bună și cu o operă deja robustă).
Am simți nevoia unul ocol precum e cel de mai sus dintr-o mare încântare relativ recentă, lângă care stă o anume îngrijorare.
Am fost încântat să citesc, nu cu mult timp în urmă, o carte cu adevărat mare de literatură. O carte în legătură cu care nu m-aș feri să folosesc chiar și termenul de ”capodoperă”. E vorba despre romanul ”Tot ce este” (editura Humanitas Fiction, traducere – excelentă – și note de Radu Paraschivescu) al lui James Salter – american, Mare Romancier American. E, cred că nu greșesc, cartea cu care Salter intră în limba română.
Am urmărit cu destul de mare atenție destinul de presă și de receptare sub care stă această carte – tocmai fiindcă m-a impresionant atât de tare. De aici, din seria de observații făcute pe această linie, și îngrijorarea mea: anume, că o asemenea carte ar putea ajunge la un număr mult prea mic de oameni față de ceea ce merită ea cu adevărat. În alte cuvinte, pe lângă extraordinara încântare de a fi citit un asemenea roman, duc cu mine, în legătură cu cartea lui James Salter, gândul că ați putea trece, că ați putea rata TOT CE ESTE.
Ar fi păcat, mare păcat.
