Din seva secundelor
Curgînd
În trunchiul timpului,
Îmi aleg soarta.
Să fiu început
Să fiu piatră
Să fiu gînd curgînd
Sau toarta
Amforei
Din care
Zeii
Beau noaptea,
Visele oamenilor
Și soarta.
Toarta amforei
Traian Popescu
- Tweet
Ultimele articole

Aforismul ca formă de navigație. Joan M. Marín între luciditate, melancolie și „la mar”

MUSICA PURITAS DOMINICA (capitala Paris…)

Ereditatea…

Regăsire

MUSICA PURITAS DOMINICA (patria… )

Poezii de toamnă

“Scrisul ca un cuţit”

MUSICA PURITAS DOMINICA (larghetto…)

Radu Paraschivescu sau despre tenacitatea moralistului

Aberația ca nesimțire (și invers)

Garrett Carr: Băiatul adus de mare

Akira Mizubayashi: Suita de neuitat

Poezie spaniolă contemporană, la Institutul Cervantes din București

Llosa recitind pe Hugo sau despre geniul rebel al ficţiunii

Ca-ntr-o carte

MUSICA PURITAS DOMINICA (revenirea… )
INSCRIE-TE LA NEWSLETTER!
Sa fii mereu LaPunkt!
Cele mai citite
- Merită să aştepţi pe cineva care nu te iubeşte? 132937 views
- De ce unii oameni nu se mai pot îndrăgosti? (relaţia supra-toxică) 83519 views
- Noaptea dinaintea examenului. Cum înveţi când nu mai ai chef să înveţi în sesiune 82821 views
- Despre prietenie, cu dragoste 40139 views
- Vasile Voiculescu, „În grădina Ghetsemani” 24950 views
