Referitor la situația mariajului dintre Carol și Elena, este greu de speculat în ce măsură eșecul acestuia a fost cauzat exclusiv de comportamentul lui Carol. Nimeni nu a contestat firea libertină și apetitul său pentru aventură, însă dincolo de etică și de conduita sa familială, situația mariajului s-a suprapus unui context care nu a făcut decât să amplifice diferențele dintre cei doi protagoniști. O serie de factori au înclinat balanța în așa manieră, încât situația nu putea fi decât sortită dramei: o soție discretă și rafinată care a petrecut mult timp dincolo de granițe și care a sosit înconjurată de multe rude educate într-un cu totul alt sistem de valori, un soț care a gustat dintotdeauna aventura și care a avut o preferință pentru femeile care îl adorau până la devoțiune, un climat politic în care orgoliile și lupta pentru putere au fost exacerbate, o regină care nu a încercat să îl implice mai mult în culisele decizionale atunci când el era doar principe moștenitor și nu în ultimul rând o femeie ambițioasă și fără scrupule care și-a jucat jocul până la capăt și a devenit consoarta omului pe care l-a iubit. Tot speculații și ipoteze post-factum ar fi și cele referitoare la o eventuală împăcare a lui Carol cu Elena în vara anului 1930, în ipostaza în care Elena Lupescu nu și-ar fi făcut apariția în România. Este greu de presupus că protagoniștii ar fi reluat legăturile – la rugămințile lui Maniu, ale lui Miron Cristea și chiar ale reginei Maria – și că în septembrie ar fi urmat acea mult-așteptată încoronare. La fel cum este dificil de analizat în ce măsură Elena Lupescu a fost doar o cauză (deși principele nu renunța pentru prima dată la toate prerogativele sale pentru o femeie), un ferment care a acutizat o situație (în mod special politică, de care Carol se lamentează în scrisorile expediate ulterior) sau chiar un sprijin (așa cum menționează principele în jurnalul său). În tot acest film al mariajului, atât Carol, cât și Sitta au propriul discurs, compus din scrisori, pagini de jurnal, declarații de presă și mărturii ale contemporanilor, iar căutarea unui vinovat anume nu reprezintă o premisă care poate avea ca efect acum reparații istorice. În această dispută a orgoliilor, a existat și momentul în care principesa Elena pare a fi perdantă – în 1932 este obligată să accepte exilul și să se despartă de fiul ei. A fost, cu siguranță, cea mai dureroasă lovitură din partea fostului soț. Din păcate, drama nu l-a ocolit nici pe fiul lor, viitorul rege Mihai al României, care a fost nevoit să înțeleagă de timpuriu că deciziile puterii sunt mai presus de sentimente și preferințe, iar asumarea unui anumit statut implică uneori și o considerabilă doză de suferință.
SIMONA PREDA – Regina-Mama Elena. Mariajul și despărțirea de Carol al II-lea, editura Corint, 2018
