SATURNIANUL
1
— Noi, poporul dönmeh, avem o tradiţie, porni pe drumul lung al poveştii doctorul Mehmet Akif peste trei zile: în fiecare iunie, mai exact pe 21 Sivan după calendarul evreiesc, sărbătorim data când, în anul 1648 după Cristos sau 5408 de la Facerea lumii, Şabbatai Ţevi, un evreu din Smyrna (sau Izmir, cum îi spun turcii), a căpătat convingerea nestrămutată că este Unsul lui Dumnezeu, adică Mesia, maşiah în ebraică… Asta însemna nu doar a fi mântuitorul trimis de Dumnezeu lui Israel ca să-l elibereze de sub dominaţia străină, dar şi a fi acela care va aduce pe pământ reîmpăcarea universală a omului cu semenul lui, cu istoria şi cu Dumnezeu, astupând prăpastia apărută odată cu căderea în păcat a primei perechi. Cine nu a auzit de cuvintele lui Isaia, „Lupul va paşte la un loc cu mielul, leul va mânca paie ca boul şi şarpele cu ţărână se va hrăni“?
— Deja printre oameni se răspândeşte vertiginos moda vegetariană – exemplu, Calliopi; or, cred că lupii şi leii sunt mai puţin cruzi decât oamenii; prin urmare zic că nu mai e chiar mult de aşteptat până ce toate fiarele vor mânca iarbă! glumi Spiros. Dar cum a ajuns Şabbatai să creadă că e Mesia?
— A visat.
— A visat?! Totul stă deci pe un simplu vis? îşi ridică Spiros mâinile deasupra capului, exasperat.
— Iată omul modern, pozitivistul, voltairianul! zâmbi doctorul. Zi-i vis şi el zice nălucire, adică un mare zero! Şi totuşi, nu ai auzit de cercetările doctorului Freud din Viena şi despre teoria lui privind visele? El arată că, departe de a fi năluciri, visele dezvăluie adevăruri reprimate despre dorinţele inconştiente ale omului, care îi determină faptele cu o forţă greu de contrazis, indiferent ce fel de justificări raţionale va găsi el ulterior.
— Am auzit câte ceva, deşi nu sunt foarte convins de teoria aceea – psiho-analiză se cheamă parcă –, stai lungit pe o canapea şi te gândeşti la…
— Sex! completă doctorul.
— Ce să zic! Măcar nu-i chiar neplăcut.
— Nu mă voi lupta cu tine acum pentru doctorul Freud şi canapeaua sa. Oricum, pentru omul secolului al XVII-lea anumite vise erau hotărâtoare şi erau socotite de el ca fiind trimise de divinitate şi profetice. Îţi amintesc că Descartes, patronul vostru, al raţionaliştilor, ar fi avut în tinereţe nu unul, ci trei vise profetice într-o singură noapte rece din noiembrie, dacă nu mă înşel, pe când dormea într-o cameră straşnic încălzită, vise pe care el le-a interpretat că ar fi fost trimise de spiritul adevărului, care voia să-i deschidă accesul către ştiinţa universală. Aceste vise, zice el, i-au determinat vocaţia de matematician şi filozof. Or, dacă până şi Descartes vedea în vis mai mult decât „un simplu“ vis, adică o deşertăciune bună la nimic, de ce l-am mai critica pentru aceeaşi convingere pe Şabbatai Ţevi, un tânăr rabin cabalist din Smyrna, în vârstă de douăzeci şi doi de ani în 1648, la numai unsprezece ani după apariţia Discursului despre Metodă?
