Gigel: umbre şi ecouri!

Am încercat să uit de mândria lui pentru „numele care” i l-au dat părinţii. M-am făcut că nu știu că a spus că nu ai nevoie de două premii Nobel să fie ministrul culturii. Ce stil, ce graţie, ce retorică! Când a spus toate astea a creat de fapt înţelesuri. Nu ar trebui să fie loc de critică. Bine păstorită, cultura poate chiar să uimească. Trebuie să avem răbdare…

Până la urmă, mediul cultural este locul experimentelor. Nu și-au avut originea atâtea la noi? Ce dacă au devenit mainstream în alte ţări? Tristan Tzara, Eugen Ionescu, Constantin Brâncuşi s-au născut aici. Dadaismul, teatrul absurd, redefinirea sculpturii contemporane, iar dacă aplecăm urechea la litania protocronistă, câte și mai câte… tot la noi!

Cât despre premiul Nobel, a fost, aşa, o capcană. Evident că nu-ţi trebuie două Nobel să ajungi ministru al culturii. Puţinii care au luat premiul de două ori, în primul rând, nu sunt de la noi din ţară, iar apoi nu s-ar fi calificat la cultură pentru că au fost preocupaţi de altele, îndeosebi chimie. Dar se spune că şi ministeriabilul nostru s-ar fi ocupat de comerţ cu produse fermentate, lucru care l-ar fi apropiat de chimie şi l-ar fi făcut nepotrivit pentru portofoliu…

Dar nu! Când a spus premiul Nobel nu se referea la asta… ci a avut în minte verbul to nobble sau substantivul nobbler. Prin negaţie a contracarat sensul ilicit. Aşadar, străveziu ca lacrima! Nu v-aţi prins că în formularea legată de nume a vrut să fie autoironic? Adevărat că nu prea se pun diminutive în certificatul de naștere… dar de ce să fie nevoie să trecem toate semnele prin filtrul pragmaticii? Prea multă lingvistică strică, pentru că viitorul ministrul Gigel este deja inovator. Un exemplu ar fi propunerea retrasă de modificare a legii drepturilor de autor – unde ar fi revoluţionat copyright-ul prin includerea plagiatului involuntar.

Pe surse vă spun că ar fi urmat un proiect de lege privind controlul consecinţelor neprevăzute. Dacă pentru unii prezenţa lui la cultură este halucinantă, de fapt este ceva normal. Pentru că avântul culturii nu se poate desfăşura fără el: „you can’t do it without a nobbler!”

Multe lucruri se întâmplă fără nici o lege. Previzibilitatea de astăzi este guvernată de imprevizibil! De ce să conteze ce poţi face tu pentru ţară? Ceea ce contează este ce poate face ţara pentru tine! Cine a spus-o, a spus-o invers – și nu prea a avut noroc!

Ieri am înţeles că s-a trimis scrisoarea de numire… astăzi avem un nou ministru al culturii!.. iar prezenţa lui ne pare ca o binecuvântare!