Noi veşti bune de la Institutul Cultural Român… Punctul slab!

După ce a ocupat mai multe funcţii de răspundere în administraţia publică, cum ar fi la DSVSA Dolj (Direcţia Sanitar Veterinară pentru Siguranţa Alimentelor) şi DGASPC Dolj (Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului), un domn “merituos” şi ambiţios a urcat în carieră, trecând fulgerător, de la preocupările mai sus menţionate, la cultură. Domnul cu pricina este proaspăt numit membru al conducerii Institutului Cultural Român, în funcţia de secretar general adjunct.

Această numire va duce, fără nici o îndoială, la întărirea Institului Cultural Român şi, totodată, la propăşirea cuceririlor culturale româneşti în întreaga lume. Această veste bună a fost lansată de ziarul Oltenaşul.

Se va comenta cum că această numire nu respectă întocmai un cursus honorum normal. Dar ce mai este oare normalitatea astăzi?

Mie vestea mi-a amintit de un cântec “Dragă Şeherezada” al lui Alexandru Andrieş de pe albumul Interzis, apărut imediat după Revoluţie. Cântecul circulase şi în anii `80 şi transmitea acea stare de complicitate pe care numai “şopârlele” strecurate în text o pot trezi. Reproduc mai jos două strofe, şi apoi,… melodia!

Şeicul din Bagdad era un om foarte slab
Toată lumea ştia şi numai de asta vorbea
Când cineva prin Bagdad trecea, îndată, îndată afla
Despre şeicul din Bagdad şi punctul lui foarte-foarte-foarte slab

Dar vezi că-ntr-o bună zi o comisie întreagă veni
Şi merse drept la şeicul din Bagdad care-avea un punct foarte slab
Şi, zise, cum e posibil ca-n Bagdad să fie şeicu-n om cu punct slab
Când în alte părţi, c-un punct slab, nu ajungi nici măcar zugrav, tovarăşi!