Prefaţă
Nici un artist nu este artist tot timpul, pe întreg parcursul celor douăzeci şi patru de ore ale existenţei sale zilnice; tot ceea ce este esenţial, tot ceea ce este durabil în reuşitele sale se înfăptuieşte în rarele momente de inspiraţie. Nici istoria, pe care o admirăm ca pe cea mai mare poetă, cea mai mare artistă a tuturor timpurilor; nici ea nu este în permanenţă creatoare. Şi în acest „tainic atelier al lui Dumnezeu“, cum o numeşte Goethe cu veneraţie, se petrec nespus de
multe lucruri oarecare, banale, cotidiene. Şi aici, ca pretutindeni în artă şi în viaţă, momentele sublime, de neuitat, sunt rare. De obicei, istoria nu face decât să adauge, ca o cronicară nepăsătoare şi perseverentă, verigă după verigă la acel lanţ imens care străbate mileniile, înşiruind fapt după fapt, căci orice moment de încordare are nevoie de timp pentru pregătirea sa,fiecare eveniment adevărat trebuie să se poată desfăşura. Întotdeauna sunt necesari, în sânul unui popor,milioane de oameni ca să apară un geniu, întotdeauna trebuie să se scurgă milioane de ore nefolositoare ale timpului lumii până când se arată o oră cu adevărat istorică, o oră astrală a omenirii.
Dacă în artă apare un geniu, el supravieţuieşte vremurilor; dacă apare o astfel de oră a lumii, atunci ea se dovedeşte hotărâtoare pentru decenii şi veacuri întregi. Aşa cum în vârful paratrăsnetului se concentrează electricitatea întregii atmosfere, aşa se adună,
în cel mai restrâns interval de timp, o neînchipuită bogăţie de întâmplări. Ceea ce în vremuri obişnuite se desfăşoară în voie, succesiv sau concomitent, se concentrează într-un singur moment, de care depinde şi care hotărăşte totul: un singur „da“, un singur „nu“, un „prea devreme“ sau un „prea târziu“ fac ceasul acesta ireversibil pentru o sută de generaţii şi decid
asupra vieţii unui individ, a unui popor şi chiar a sensului în care se îndreaptă destinul omenirii întregi.
Astfel de ore dramatice condensate, alese de soartă, în care o hotărâre ce va înfrunta timpul este comprimată într-o singură zi din calendar, într-o singură oră şi adesea într-o singură clipă sunt rare în viaţa fiecărui om şi rare în decursul istoriei. Încerc să evoc aici câteva asemenea ore astrale, din toate vremurile şi din toate locurile – le-am numit astfel deoarece, luminoase şi statornice ca aştrii, ele depăşesc în strălucire noaptea efemeră. Nicăieri nu am încercat să schimb,
prin vreo născocire proprie, nuanţele sau să accentuez cumva adevărurile sufleteşti ale întâmplărilor exterioare sau interioare. Căci în acele momente sublime în care creează în mod desăvârşit istoria nu are nevoie de o mână care s-o ajute. Acolo unde cârmuieşte cu
adevărat ca poetă, ca dramaturgă, nici un poet nu trebuie s-o depăşească.
© Humanitas 2013, Colecţia Istorie, traducere din germană de I.M. Ştefan
