Visul este singura poartă pe care, intrând, putem zări ceva din majestatea unui tărâm care ne este interzis în starea de trezie şi de viaţă. Visul este singura poartă pe care, intrând, putem întrevedea acea lumină pe care o vom zări, o dată ce moartea ne va acorda liniştea din […]
As vrea să-ți spun că m-am întors Și stau acum la ușa ta, Pe care pregeți s-o deschizi. Totuși nimic nu m-ar opri Să trec prin zid, prin zăvorâri, S-ajung oriunde-n jurul tău; Numai că tu care mă plângi, Crezându-mă demult sfârșit, Te uiți la mine ca într-un gol. Cum […]
dincolo de sacralitate, reprezintă concomitent și un spațiu al muzicalității supreme. Între cele două există o relație firească după cum ne relatează Beethoven. Urma să aibă loc premiera unei compoziții beethoveniene, sub semnul întrebării totuși din punct de vedere acustic ( în catedrala din Salzburg , spre pildă, se atârnau […]
O anumită verbozitate cert voită, în fond o confuzie probabil tot voită mă determină să revin asupra câtorva sintagme analizate odinioară; acum însă dintr-o retrospectivă diferită, generată de realitățile ceva mai noi. Auzim cu generoasă pronunție despre „ilustrul nostru concitadin plecat de decenii” (nu pe lumea cealaltă…). Con-citadin (din italianul […]
„Era acum ceva cert: lumea avea un aspect comun al ei în mijlocul căreia căzusem ca o eroare (…). Toate lucrurile, toți oamenii erau închiși în trista și mica lor obligație de a fi exacți, nimic alta decât exacți; în zadar aș fi putut să cred că într-un vas erau […]
Literatura este camera funerară a nostalgiei: privirea care urcă spre desenul de nori al nopţii este educată de dorul trasând, în limpezimea vizonară a cerului, o hartă a melancoliei. Literatura este camera funerară a nostalgiei: cei care nu mai sunt devin, prin jocul de pauze şi de fraze, creaturile blânde […]
Cu câteva ocazii nefericite sugeram – e drept cam iconoclast – că uneori Creatorul devine invidios pe propria-I creație dorindu-și-o mai curând aproape de El decât pe pământ. Mezzo-soprana franceză Beatrice Uria Monzon a plecat surprinzător la 61 de ani, totuși greu de precizat unde, rămânând însă vocal pământeană. O […]
Editura Spandugino semnalează cititorilor o nouă carte de microficţiuni „Capcanele închipuirii” aparţinând Monicăi Pillat. În prezentarea volumului, publicat recent, profesorul şi criticul literar George Ardeleanu observă că „dacã în poezia sa, Monica Pillat ne-a obişnuit cu un registru tematic şi stilistic mai degrabã grav, interiorizat, profund spiritualizat, în prozã (mai […]
Jacques Lusseryan (1924-1968) – Et la lumière fut (Ed. du Félin, 2005) M-am hoărât să scriu despre această carte, în ciuda faptului că nu a fost încă tradusă, pentru că mi s-a părut una din cele mai tulburătoare și pline de învățăminte cărți pe care le-am citit în ultimii ani. […]
cine se ascunde în spatele anumitor instituții cu certă tentație coercitivă la nivel național? Cât valorează anumite institute aruncătoare de sonde strâmbe, ne-am lămurit nu demult la nivel de Țară. Nu alegerile au fost catastrofale, acestea reflectând opțiunea electorilor, ci raportul dintre acestea și sondările prezentate ca (aproape) infailibile. Am […]
