Cine și-ar fi închipuit că Luigi Boccherini a revoluționat tehnica și rolul violoncelului în muzica de cameră într-o măsură în care niciun alt compozitor n-a făcut-o?
Luigi Boccehrini s-a născut în Italia și este cunoscut publicului mai ales prin celebrul său Menuet din Cvintetul de coarde op 11 nr.5, care este adesea folosit și ca muzică de balet. Pentru a-l cunoaște și înțelege mai bine pe acest mare compozitor, aș propune cititorilor o plimbare prin viața nu foarte lungă, dar plină de surprize a lui Boccherini.
Provenit dintr-o familie de muzicieni, a fost al treilea copil al lui Leopoldo Boccherini, violoncelist și contrabasist, , iar fratele său, Giovani Gastone Boccherini, a fost poetul și dansatorul care a scris librete pentru Antonio Salieri și Joseph Haydn.
Micul Luigi a început să ia lecții la de violoncel la 5 ani cu tatăl său, apoi, la 9 ani, și-a continuat studiile la Catedrala din San Martino. La 13 ani, Luigi era la Roma, pentru ca, după numai un an să meargă cu tatăl său la Viena, unde curtea regală i-a angajat ca muzicieni la un renumit teatru din Viena. La 25 de ani, în 1768, a plecat la Madrid și, din acel moment, o imensă dragoste și afinitate pentru Spania, cu tradițiile și mai ales cu muzica ei și-a făcut apariția în sufletul tânărului muzician, iar această dragoste nu s-a stins niciodată, Boccherini trăind tot restul vieții în Spania.
Viața lui Boccherini în Spania nu s-a scurs foarte lin. La doi ani după venire, în 1770, a fost angajat de fratele mai mic al Regelui Charles III al Spaniei. S-a bucurat câtva timp de o viață plină de avantaje, dar, într-o zi, Regele Charles III și-a exprimat dezacordul cu un anumit pasaj dintr-un trio compus de Boccherini și i-a cerut să-l schimbe, dar acesta, iritat de intruziunea Regelui în arta lui, în loc să se supună, nu numai că n-a făcut modificarea cerută, dar, dimpotrivă, a dublat pasajul în chestiune. Ca urmare, Boccherini a fost imediat concediat de fratele regelui și s-a refugiat, am putea spune, într-un mic orășel undeva în Munții Gredos din Avila, unde fratele regelui, cel la care lucrase, avea un castel.
Și aici vine voia soartei lui Boccherini: în acest loc, din Spania, talentatul compozitor italian a compus cele mai multe și cunoscute lucrări ale sale. Ca și vestitul său înaintaș Joseph Haydn, considerat părintele cvartetului de coarde, Boccherini a compus multe cvartete, urmând în principal structura stabilită de Haydn. Numai că Boccherini a modificat puțin structura cvartetelor de coarde ale lui Haydn, care era format din două viori, o violă și un violoncel, care avea rol de acompaniator, melodia principală revenind viorilor.
Boccherini însă, cum devenise deja un virtuos al vilonocelului, interpreta, ca tânăr muzician, la violoncel partituri scrise inițial pentru vioară. Așa se face că, la maturitate, Boccherini n-a mai considerat violoncelul numai ca acompaniator în cvartete, cum o făcuse Haydn, ci i-a acordat un rol și în partea melodică a compoziției, folosind la violoncel tehnica viorii.
Cum însă violoncelul cu timbru mai grav decât al viorilor, trebuia păstrat ca acompaniator, Boccherini a adăugat cunoscutului cvartet de coarde încă un violoncel, iar formația a devenit cvintet – cu două viori, o violă și două violoncele, dintre care unul este acompaniator, iar celalalt are, împreună cu viorile, un rol în partea melodică a compoziției, lucru pe care niciun alt compozitor nu-l făcuse până la Boccherini. Pe bună dreptate, aceste cvintete cu două violoncele au fost considerate, la vremea respectivă, concerte pentru violoncel acompaniat de un cvartet de coarde.
Boccherini a compus o sută de astfel de cvintete cu două violoncele. Instrumentiștii care au de executat partitura violoncelului sunt încântați de inventivitatea lui Boccherini și îl consideră pe Boccherini un Paganini al violoncelului.
Boccherini însă a fost și un bun chitarist, a compus 12 cvintete pentru chitară. În plus a scris aproape o sută de cvartete, un mare număr de trio-uri pentru corzi, multe sonate pentru violoncel, 30 de simfonii și, preferatele lui, 12 concerte pentru violoncel.
După împlinirea vârstei de 50 de ani însă, Boccherini a suferit în urma unor pierderi importante: în 1785 a murit patronul castelului din Spania unde a locuit și compus numeroase lucrări! În același an a pierdut-o pe prima sa soție, apoi, în 1805, pe a doua, iar pe cele patru fiice ale sale între anii 1796 – 1804. A murit la Madrid în 1805, la 62 de ani. A fost înmormântat în Basilica Pontificală St. Michael din Madrid, dar în 1927 trupul său a fost repatriat și mormântul lui se află acum la Biserica San Francesco, în orașul său natal din Italia, Lucca.
Acesta a fost Luigi Boccherini, compozitor de origine italiană îndrăgostit de Spania, a cărui operă merită, desigur, ascultată și apreciată pentru frumusețea, melodicitatea și farmecul ei special.
Notă: Articol apărut în forma inițială în Vatra veche 5 / 2025
