,,Atunci când reperele lumii reale se prăbușesc, același lucru se petrece și în psihicul uman.
( Viktor Pelevin)
Din punctul meu de vedere, cei care pot surprinde cel mai bine întunecimea vieții și dramatismul ei sfâșietor sunt scriitorii ruși. Recunoști literatura rusă de departe după frazele ce sunt încărcate afectiv, după replicile personajelor care la un moment dat împung și dor, după mințile mutilate și inimile sfâșiate. Este imposibil să mai rămâi același după ce îi întâlnești pe ruși…
Un scriitor rus contemporan ce a dus tradiția mai departe este Viktor Pelevin. Din primele rânduri ale cărții sale ,,Generation P’’ am rămas fascinată de stilul acestuia și de franchețea de care dă dovadă. Volumul este încărcat pe alocuri de umor și ironie. La o primă vedere, pe fața cititorului ar putea înflori un zâmbet la lecturarea anumitor replici, însă, paradoxal, la o profundă analiză, acestea doar surprind un adevăr dureros. Cu ajutorul celor două mijloace, Pelevin te trezește la realitate și te face să realizezi ceea ce se întâmplă de fapt în societatea actuală. Este genul de carte care promovează adevărul, adevăr ce nu este prea căutat de mulți în zilele noastre. După cum spunea marele Nietzsche: ,,oamenii nu vor să audă adevărul pentru a nu le fi distruse iluziile. ,,Generation P” s-ar putea să realizeze exact acest lucru. S-ar putea să –ți năruie orice urmă de speranță, s-ar putea să lovească acolo unde doare cel mai tare. Cititorul trebuie să fie puternic și să se înarmeze cu mult curaj pentru a parcurge creația lui Pelevin.
Acestea fiind zise, cine ar mai dori să citească o astfel de carte? Răspunsul meu este : absolut oricine. Oricine ce dorește să se debaraseze de iluzia că totul e frumos și bine este bine venit să pătrundă în universul literar al lui Pelevin.
Atât întreaga acțiune a romanului, cât și toate conflictele gravitează în jurul unui singur personaj. Este vorba despre Tatarski, a cărui viață în concepția autorului ,, s-a desfășurat cât se poate de banal’’. Acesta a intrat la Politehnică, deoarece voia să scape de armată, însă nu îi plăcea specializarea. Ulterior, este student la Facultatea de Litere, fiind pasionat de versuri și de poezie, însă nu intră la secția pe care și-a dorit-o, poezia, ci la traduceri. Inițial este dezamăgit, dar realizează că poate să devină cineva și cu ajutorul acestui profil. Este surprinsă aici o viață a unui om ce încearcă să se adapteze în funcție de circumstanțe, să facă față situațiilor la care îl supune societatea.
,, Tatarski își imagina viitorul astfel: ziua, amfiteatrul pustiu de la Litere, o traducere literală din uzbecă ori kirghiză, care trebuia pusă în versuri până data viitoare, iar seara, trudă pentru eternitate.’’
Ulterior, un eveniment nefericit tulbură întregul plan pe care îl avea Tatarski. Uniunea Sovietică a încetat să mai existe, așa că visul lui Tatarski de a traduce din limbile popoarelor URSS se spulberă. Acestuia nu-i mai rămâne decât truda pentru eternitate, cel puțin pentru moment. Cum nimic nu este permanent în viață, protagonistului nostru i se deschide înainte sa o ușă prin care pășește destul de neîncrezător inițial. Ajutat de câțiva prieteni ce se învârteau în domeniul publicitar, are șansa de a pătrunde în această breaslă. Din acea clipă, toate ideile pe care le avea despre publicitate îi sunt schimbate. Observă cum părerile pe care și le-a conturat erau destul de distorsionate și întreaga industrie avea legile-i proprii ce urmau să fie descoperite.
Un citat care m-a marcat și care explică foarte bine atât rolul, cât și impactul pe care îl au reclamele în societatea actuală este următorul:
,,Întotdeauna sunt promovate nu obiecte, ci, pur și simplu, fericirea umană. Întotdeauna sunt înfățișați oameni la fel de fericiți, doar că , în diferitele contexte, această fericire este adusă de diferite achiziții. De aceea, omul se duce la magazin nu după obiecte, ci după această fericire, și ea nu e de vânzare acolo.’’
După ce am citit cu multă atenție aceste fraze, m-am oprit și am realizat că Pelevin este un mare om . În cadrul paragrafului de mai sus este surprinsă ideea esențială ce stă la baza romanului. Încă din cele mai vechi timpuri omul și-a dorit să fie tot mai aproape și să cunoască fericirea absolută. Cum ar putea realiza acest lucru dacă nu prin intermediul unui ideal stabilit ? Individul uman încearcă din răsputeri, pe parcursul vieții sale, să poată atinge idealul fixat. Dacă toată truda devine inutilă, atunci omul experimentează diverse emoții polarizate negativ și cunoaște dezamăgirea profundă. În această carte, autorul a vrut să evidențieze felul în care reclamele transmit idealul la care omul ar trebui sau este nevoit să ajungă. Observăm că în fiecare reclamă ce apare la televizor sau pe internet, este vorba despre a avea și nu despre a fi. Este vorba despre posesie și nu despre dezvoltarea propriului eu și îmbogățirea sa. Se inoculează niște idei total greșite și lipsite de valoare. Omul are impresia cu cât acumulează mai multe obiecte, cu atât este mai fericit și poate să realizeze ceea ce și-a propus. Este total neadevărat. Însuși Pelevin remarcă faptul că omul ajunge la standul respectiv și achiziționează produsul pe care l-a remarcat în reclamă, însă fericirea întârzie să apară. Doar în aparență ființa umană are impresia că este împlinită. Este orbită, de fapt, de mesajele bine formulate. Dacă analizăm mai atent întreaga problemă, vom descoperi că nu există reclamă în care personajele să fie triste sau descurajate. Ele sunt fericite și nu au nicio grijă, deoarece prin cumpărarea unui anumit tip de apă sau al unui anumit tip de pastă de dinți ele pot muta acum și munții din loc și pot ajunge pe căi nebănuite. Sau mai există o a doua variantă în care deși omul din reclamă este surprins într-o stare sau situație dificilă iese din impas doar prin consumarea produsului X. De parcă toate problemele din lume ar putea fi rezolvate numai prin consum, numai prin posesie de obiecte.
Un lucru este cert, Pelevin te schimbă și-ți schimbă și mentalitatea. Te ajută să gândești cu propria-ți minte și să descoperi că adevărata fericire nu trebuie găsită în exterior, nu trebuie de fapt, deloc căutată. Adevărata fericire este creată chiar de tine însuți, iar idealul pe care ți-l stabilești, poate nu va fi atins, dar măcar te va călăuzi în viață .
