În ce fel sunt structurate diferitele ediții ale Cugetărilor lui Pascal, considerate o adevărată apologie a religiei creștine? Sunt oare aceste meditații și niște exerciții spirituale? Dincolo de uluitoarele lui înzestrări pentru matematică și fizică, ce fel de argumente ar putea fi aduse în sprijinul afirmației că geniul literar pascalian este, deopotrivă, al unui mare scriitor de limbă franceză? Prin ce trăsături se distinge creștinismul lui Pascal? Ce anume a însemnat jansenismul, din punct de vedere moral, pentru cultura franceză? Cât de important este ordinul carității și al iubirii în structura trinitară a lumii? Era oare Pascal un om scindat între inimă și inteligență? Cum îl privim astăzi cu ochii rațiunii? Dar cu cei ai minții? Ce este, de fapt, pariul lui Pascal?
Pe firul unor întrebări inspirate de arhitectura ideatică a volumului „Pascal” de Pierre Lyraud, dialogul dintre Horia-Roman Patapievici, strălucit scriitor, filosof și fizician, și Cristian Pătrășconiu, publicist și eseist, devine o superbă evocare a personalității ieșite din comun a lui Blaise Pascal, ilustru reprezentant al lumii intelectuale occidentale, a cărui viziune asupra creștinismului anticipa, încă din secolul al XVII-lea, noutatea antropologiei culturale și religioase, prefigurând modelul omului creștin, angajat într-un joc în care miza este propria sa situație existențială dată.
