Marty McConnell
Frida Kahlo către Marty McConnell
să pleci nu-i suficient; trebuie să
rămâi dusă. dresează-ți inima
ca pe un câine. schimbă până și încuietorile
casei pe care el nu a vizitat-o
vreodată. norocoasă fată, norocoasă.
ai un apartament
pe măsura ta. o cadă
plină de ceai. o inimă cât
Arizona, nu chiar
atât de aridă. nu-ți renega
trecutul tău zdruncinat,
degetele crâne de la picioare, problemele tale
– marionete din hârtie creponată
pe care le-ai confecționat sau le-ai cumpărat
fiindcă vânzătorul a fost atât de convingător
încât trebuia să le ai. trebuia să îl ai.
și a fost al tău. iar acum strivești
puntea dintre casele voastre.
îl faci să sune înainte
de-a te vizita. îți găsești cu ușurință un iubit.
un iubit care se uită la tine
ca la ceva magic. fă
din prima sticlă pe care o consumi
în locul acesta o relicvă. așaz-o
pe oricare altar vei vrea tu lângă
un cuțit și cinci merișoare.
nu pierde prea mult în greutate.
fetele proaste încearcă mereu
să dispară în semn de răzbunare. iar tu nu ești
proastă. ai iubit un bărbat
cu mai multe brațe decât ale unei întregi parade
de cerșetori, asta e. inima
ca un baldachin. inima ca o pânză.
inima din care se scurge ceva cu un miros atât de puternic
că poate fi simțit de la stradă.
Marty McConnell este câștigătoarea concursului National Underground Poetry și autoare a volumului “wine for a shotgun” (2012), volum finalist al premiilor de poezie Audre Lorde și Lambada Litarary Award. În 2018 a publicat volumul “when they say you can’t go home again, what they mean is you were never there”, care i-a adus premiul Michael Waters Poetry Prize.
Marty McConnell
Frida Kahlo to Marty McConnell
leaving is not enough; you must
stay gone. train your heart
like a dog. change the locks
even on the house he’s never
visited. you lucky, lucky girl.
you have an apartment
just your size. a bathtub
full of tea. a heart the size
of Arizona, but not nearly
so arid. don’t wish away
your cracked past, your
crooked toes, your problems
are papier mache puppets
you made or bought because the vendor
at the market was so compelling you just
had to have them. you had to have him.
and you did. and now you pull down
the bridge between your houses.
you make him call before
he visits. you take a lover
for granted, you take
a lover who looks at you
like maybe you are magic. make
the first bottle you consume
in this place a relic. place it
on whatever altar you fashion
with a knife and five cranberries.
don’t lose too much weight.
stupid girls are always trying
to disappear as revenge. and you
are not stupid. you loved a man
with more hands than a parade
of beggars, and here you stand. heart
like a four-poster bed. heart like a canvas.
heart leaking something so strong
they can smell it in the street.
