San Juan de la Cruz
El cántico espiritual – Cântarea întru Duhul
în transpunerea lui Șerban Foarță, coord. Călin Andrei Mihăilescu
(Ed. Vinea, 2024)
Recentul volum apărut la Vinea, editura condusă de poetul Nicoale Tzone în formatul elegant cu care ne-a obișnuit, adică un volum cartonat, cu panglicuță drept semn de carte și având ilustrația copertei de același Șerban Foarță, poet, traducător, pictor, jurnalist, este fascinant.
Cartea are două părți: prima cuprinde un poem în patruzeci de strofe – în format bilingv spaniolă- română – scrise de San Juan de la Cruz (1542 – 1591) în traducerea lui Șerban Foarță, iar partea a doua cuprinde o amplă și complexă prezentare făcută de Călin Andrei Mihăilescu în care cititorul e pus la curent cu toate informațiile pe care le-ar dori să le afle.
Aflăm din partea a doua cine a fost San Juan de la Cruz: un poet care a fost închis, a evadat, a murit în 1591 la numai 49 de ani, a fost ales în 1952 Patron al poeților spanioli, a fost beatificat în 1675, canonizat ( 1726) și de atunci i s-a spus San Juan de la Cruz (Sfântul Ioan al Crucii), declarat Doctor al Bisericii catolice în 1926 și inclus în calendarul catolic cu ziua lui de naștere, pe 14 decembrie.
Desigur, orice român, chiar dacă nu știe limba spaniolă, având în față varianta originală și traducerea, își poate da seama nu numai de calitatea poemelor, dar și, mai ales, a traducerii. Mare, mare plăcere lectura acestor poeme și în special muzicalitatea perfect reprodusă a traducerilor lui Șerban Foarță.
De altfel, în partea a doua a cărții, Călin Andrei Mihăilescu ne oferă exemple de traduceri ale acelorași poezii în alte limbi: germană, engleză, franceză și, citindu-le, ne dăm seama de calitatea cu totul remarcabilă a transpunerii lor în limba română oferită de Șerban Foarță, în care totul – semnificație, sonoritate, ritm, rimă, muzicalitate – se respectă, iar frumusețea versurilor originale (a căror explicație religioasă o găsim de asemnea în partea a doua a cărții) se oglindește strălucitor în replica românească. Iată, ca exemplu, strofele 14, 15 de la p. 22-23.
| LA ESPOSA
14 Mi Amado, las montañas, los valles solitarios nemorsos, las ínsulas extrañas, los ríos sonorosos el silbo de los aires amorosos
15 le noche sosegada en par de los levantes del aurora, la música callada, la soledad sonora, la cena que recrea y enamora. |
MIREASA
14 Tu mi-ești și,-n creștet, albii munți păduroși, și văile ce sună de apă-n curs prin albii, și pajiștea sub lună în aerul ce-mbie și adună,
15 și negrul ce,-ntr-o oră, al nopților, trandafiriu devine, și liniștea sonoră a muzicii divine, și, dulce, tihna iubitoarei cine.
|
În încheiere, voi face afirmația specifică unei expresii din limba română: toată această carte, cu întregul ei conținut și prezentare grafică, e dureros de frumoasă!
Jean-Paul Dubois
L’origine des Larmes (Originea lacrimilor)
(Édition de l‘Olivier 2024)
Iată o carte în limba franceză care, cu siguranță, va fi tradusă foarte curând în limba română. Jean-Paul Dubois ( n. 1950) este un cunoscut autor francez, deținător a numeroase premii, printre care al pretigiosului Prix Goncour în 2019 pentru romanul Tous les hommes n’habitent pas le monde de la même façon (Nu toți oamenii din lume trăiesc în același fel, Editions Olivier 2019).
Am aflat despre acest scriitor la una din emisiunile culturale Les Grandes Libriaries transmise de postul TV5, în martie 2024, când autorul a fost invitat pentru prezentarea recentei sale cărți. Cum tot ce s-a vorbit atunci mi-a stârnit curiozitatea, am comandat cartea prin Amazon – France și, când am primit-o, am devorat-o.
Personajul principal, Paul Sorensen ( prenumele Paul e folosit în toate romanele sale) trece printr-un șir de întâmplări imprevizibile și extrem de interesante. Titlul romanului, cu care cititorul face primul contact, n-are nimic de a face cu ceea ce și-ar putea închipui.
Paul Sorensen un om de afaceri din Franța care deține o companie de huse mortuare, este sunat la telefon din Canada pentru a fi anunțat că tatăl său, Thomas Lanski, în vârstă de 82 de ani și internat într-un spital din Montreal a decedat. Ajuns la Montreal, Paul a mers la morga unde se afla cadavrul tatălui său și a făcut un gest cu totul neobișnuit: l-a împușcat în creștet cu două gloanțe.
Desigur, fapta sa constituie o încălcare a legii, iar problema juridică este descrisă în amănunțime: se face vinovat Paul Sorensen de crimă sau nu? Dacă cel care a împușcat un om, știind că acesta deja murise, atunci fapta respectivă nu e socotită crimă și pedeapsa e conformă cu fapta respectivă. Dacă însă inculpatul a ucis pe cineva decedat, dar despre care făptuitorul nu știa că era deja decedat, atunci fapta e considerată crimă și intră în altă categorie de pedeapse.
Cum eroul nostru știa că tatăl său decedase cu două săptămâni în urmă, a primit, prin justiție, pedeapsa de a urma lunar o serie de ședințe de terapie cu un psiholog. Asistăm la toate aceste ședințe, din care înțelegm, treptat, motivul care l-a determinat pePaul Sorensen să-și ucidă tatăl decedat.
Thomas Lanski, tatăl lui Paul apare ca un om rău, egoist, sever, fără sentimente. În schimb, mama lui Paul e portretizată ca o femeie deosebită. Ea a decedat la naștere, iar fratele geamăn al lui Paul s-a născut mort. Paul Sorensen a rămas deci singur, cu dorul neâmplinit de a-l fi cunoscut pe fratele geamăn, care, pentru că fusese născut mort, nu primise nume și fusese aruncat la deșeuri de personalul spitalului.
Ședințele de terapie sunt scene vii și oglindesc într-un mod interesant evoluția relației dintre Paul și terapeut pe măsură ce înaintăm în timp.
Romanul de 245 de pagini este impresionant din multe puncte de vedere. Talentul și măiestria cu care e scrisă narațiunea țin cititorul alert și, în ciuda subiectului pe cât de neobișnuit, pe atât de plin de un oarecare tragism, cartea cucerește. Sunt convinsă că, de îndată ce va fi tradusă în România, publicul cititor va fi cucerit.
Notă: Articol apărut în revista Leviathan
Veronica Pavel Lerner
