Northrop Frye e un nume bine-cunoscut specialiștilor în istoria ideilor, hermeneutică și teoria literară. „Anatomia criticii”, publicată în 1972 la noi la Editura Univers, a fost, decenii de-a rândul, o lucrare de referință pentru metadiscursul criticii de la noi și pentru practica acesteia.
Un mare profesor și unul dintre cei mai importanți critici și teoreticieni literari ai lumii, Frye „a dezvoltat o metodă critică originală, întemeiată pe observarea sistematică a unei paradigme imaginative recurente în toate operele literare, dar și pe ideea că miturile, arhetipurile și simbolurile ocupă un loc central în canonul literar”. Peste 30 de volume în portofoliul său de autor și un profil public de intelectual elogiat la cel mai înalt nivel – a fost, între altele, membru al Academiei Americane de Arte și Științe (1969), al Academiei Britanice (1975), al Societății Filosofice Americane (1976) și al Academiei Americane de Arte și Litere (1981).
Recentissim, la Spandugino (în eleganta și elevata colecția „Perpetuo”), a apărut – în traducerea exemplară a Oanei Fotache – (încă) una dintre marile lucrări ale savantului de secol trecut: „Marele Cod. Biblia și literatura”. În cuvintele traducătoarei: „În miezul acestui studiu exemplar al textelor fondatoare, dublat de o profesiune de credință, stă un subiect care ne traversează ființa și istoria: raportul Bibliei cu literatura occidentală. Pentru că dincolo de adeziunea la o credință sau alta, Biblia face parte din ADN-ul nostru cultural de multă vreme, în moduri pe care nu le înțelegem, poate, până la capăt. Limbajul, metaforele, poveștile, imaginarul care pornesc din Biblie pentru a străbate secole și culturi diferite sunt încă ale noastre și ele trebuie descifrate, recuperând puterea acestei surse transfiguratoare. O carte de o eleganță academică și un farmec inegalabile”. În cuvintele autorului acestei mari cărți: „Cartea de faţă îşi propune să fie un comentariu asupra Bibliei din perspectiva unui critic literar. Iniţial, aveam de gând să realizez o trecere în revistă inductivă cât mai completă a imaginilor şi a naraţiunii biblice, urmată de o explicaţie a modului în care aceste elemente ale Bibliei au generat un cadru imaginar – un univers mitologic, cum îl numesc eu –, în interiorul căruia literatura occidentală a funcţionat până către secolul al XVIII-lea şi încă o mai face, în bună măsură”.
