Aceeași bancă

Să stai pe-aceeași bancă
Pe care de demult
Se așezau bunicii,
Când ziua se stingea…

Să ai în ochi colina,
Copacii neatinși
De timp; pe cer să treacă
În stol aceiași nori…

Dar cum să se întâmple
Cu mine-așa ceva,
Când umbra se întinde
Să-nghită tot ce-a fost?

Când mă aplec pe foaia
Caietului păstrat,
Colina de cuvinte
Se-arată împrejur.
Atunci mă pun pe banca
De litere și văd
Aceeași înserare
La care se uitau
Bunicii, împreună.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *