Dorothea Grossman
[Fără titlu]
Nu dețin vreun secret de-a mă mișca
prin întuneric într-un mod sofisticat
~ Doug Benezra
Îmi trece prin minte că
atunci când voi muri,
s-ar putea să-mi găsească colierul
pe care l-am scăpat după pat
și se vor mira
de cât timp era acolo,
și dacă mi-a lipsit.
Dar le va păsa, oare,
despre culoarea mea preferată,
planurile mele pe termen lung,
sau obiceiul meu de a-mi căuta
semnele de rugină?
Dorothea (“Dottie”) Grossman (1937-2012), poetă americană, autoare a patru volume de poezie, dintre care primele două volume au fost publicate în regim propriu. Al treilea volum, “Museum of Rain” (2001), i-a fost publicat de Take Out Press, iar ultima colecție “The Fun of Speaking English: Selected Poems”, a apărut la editura Coffetown Press în 2012. Născută în Philadelphia, Grossman a locuit pentru mai bine de treizeci de ani în Los Angeles, California. În 2010 a câștigat premiul J. Howard & Barbara M.J. pentru poezie, acordat de prestigioasa revistă Poetry Magazine.
Dorothea Grossman
[Untitled]
I don’t own an exquisite way to move
around in the night
~ Doug Benezra
It occurs to me that,
when I die,
they may find the necklace
I dropped behind the bed
and wonder
how long it was there,
and whether I’d missed it.
But will they care
about my favorite color,
my long-range plans,
or my habit of searching myself
for signs of rust?
