MUSICA PURITAS DOMINICA (gelozia masculină…)

în marea operă ia forme diverse în funcție de „combinațiile” doamnelor, nu întotdeauna reale. O trăsătură le este însă comună geloșilor: dorința de a ucide dusă la împlinire manu propria și nu prin  intermediar. În Un ballo in maschera finalul ar putea fi frumos mai ales că adulterul nu e foarte limpede, dar e preferată crima. O încheiere la înălțime cu Beczala și Petean. Pagliacci stă sub semnul spectacolului în spectacol, după cum avertizează Il Prologo, numai că finalul devine realist cu totul: perechea adulteră e răpusă în același timp. Kaufmann  în mare formă la Salzburg.  Otello este însă un criminal gelos total nejustificat, pradă unui intrigant, Iago, devenit simbol al ticăloșiei patologice. Din nou Kaufmann – Otello cu inutile regrete finale. În Cavaleria…  gelozia soțului e justificată mai ales că primește datele „problemei” de la sărmana Santuzza. Îl ucide însă doar pe atentatorul la „onestitatea” soției.

 

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *