MUSICA PURITAS DOMINICA (concluzia moralizatoare… )

din finalul marilor opere  mozartiene nu trebuie pusă pe seama libretistului (ar fi și ridicol în cazul lui Da Ponte…) ci în contul stupidei confuzii între planuri, uneori pe placul spectatorilor și al liderilor vremii. Ceea ce textul ar putea deteriora, „repară” geniul muzical al lui Amadeus. Să audiem cinci finaluri moralizatoare, celeste însă ca muzicalitate. Don Giovanni (în fapt povestea inițială e din perioada Contrareformei, scrisă de un monah iberic) se încheie cu antiquissima canzon după care „așa sfârșește cel care face rău”. Nozze di Figaro, într-un tutti final ne învață binefacerile împăcării cu semenii astfel încât siam tutti contenti. Cosi fan tutte atrage atenția să nu facem precum ele, deși, aș adăuga nici ca ei. Din Entführung aus dem Serail aflăm ce măreț e când cineva e generos în final, chiar dacă e… musulman. În fine, Clemenza di Titto concluzionează ce înseamnă „un om generos, un mare erou” care  merită zile nenumărate din partea zeilor, pentru a face totul pentru Roma (sau… Viena). Unele, reauzite chiar, consfințesc adevărul horațian „cele  repetate plac”.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *