De câțiva ani țin piept unor ierni
în care luna se scurge pe-un fir invizibil
şi numai aburii ceaiului îndulcesc
sufrageria tapetată cu frig.
Cum să trăiesc fără dragoste?
Cum poate o pasăre împușcată
să-nmoaie cu glasul ei trist
întunericul alb al grădinii?
Stau cu fața spre lume,
răsucesc un cuvânt,
gâtul lui se lasă-n mâinile mele.
De-aproape, nici mai semăn cu mine –
sunt inutil de subțire, de ștearsă,
picioarele mă ascultă
doar dintr-un soi de plictiseală acerbă.
Mi-e teamă. Teamă
că viața mi-o ia înainte,
că sunt imaginea mea în oglindă,
cu mult, foarte mult timp înainte
de a mă naşte.
Adam Flavia
Născută la Tg. Mureș, la 27.12.1982. Licențiată a Facultății de Psihologie și Științe ale Educației, din cadrul Universității Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca. Profesor pentru învățământul primar, redactor la revista Neuma, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Filiala București- Poezie, din anul 2018. A publicat poezie în revistele: Luceafărul de dimineaţă, România literară, Viața Românească, Apostrof, Vatra, Convorbiri Literare, Poesis, Familia, Mișcarea literară, Discobolul, Acolada, Argeș, Conta, Arca, Poezia, Hyperion, Scriptor, Caligraf, Litere, Feed Back, Mozaicul, Neuma, Vitraliu, Pro Saeculum, Tribuna, Algoritm literar, Zona Literară, Actualitatea literară, New York Magazin, Urmuz, Revista Nouă etc. Cele mai recente volume de poezie: duminicile de sub pământ, Ed. Tracus Arte (2016), Raiul de urgență (Ed. Neuma, 2017), Anotimpuri impare (Ed. Neuma, 2022).