Retro

Căruța trasă de-o mârțoagă
Opri pe seară-n fața porții
Și omul descuie în curte
Lada de lemn, cea ponosită,
Făcându-mi semn să mă apropiu.

Când mi-a deschis-o, dinăuntru,
Am început să scot dantele,
Rochii, eșarfe și costume
Din țesături demult uitate,
Pene de struț, manșoane fine,
Și pălării împodobite
Cu panglici moi și catifele.

– Ce să vă pun la socoteală?
A vrut să știe negustorul,
– Le-aș lua pe toate să le-adulmec,
Să îmi cufund obrazu-n ele,
Și să dispar în altădată…

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *