Puterea muzicii (???)

Cert nu vom purifica nimic astăzi, nu pentru că mai sunt patru zile până duminică, ci pentru că în fapt lucrurile secvente stau sub semnul infecției, al infestării politice căreia încă nu i s-a aflat antidotul. Revin la o aserțiune proprie de odinioară: există un singur fel de războaie, cele în care se moare. Sau, cum zice Balbus, cele în care pe oameni îi răpune sabia. Pentru atacatori, indiferent care ar fi aceia, de reținut că „este o prostie să vrei să-i  faci rău vecinului, dându-i foc”, scrie satiric Iuvenal. Iar pentru victimă, ajutată sau nu, „estre o prostie să îți dorești să te răzbuni pe altul pedepsindu-l”, din Cugetările lui Syrus. 

Că actuala perioadă stă sub semnul prostiei belicoase care depășește ultimele două milenii ale Europei, o probează și cea mai nouă propunere a  „aliaților”. Jocurile olimpice pentru care elinii întrerupeau orice război pe timp de două săptămâni, au toate neșansele să cadă victime abjecției politicianiste. Se încearcă o „alianță” de 40 (patruzeci) de țări spre a anula Jocurile, pentru a crea un climat de siguranță că nu vor fi admise nicicum țări atacatoare, știm care. O asemenea propunere efectiv duhnește a politică murdară. Jocurile Olimpice de la Berlin din 1936  rămân elegante pe lângă ceea ce ar putea fi cele de la Paris care în fapt… nu ar mai fi. Europa nu va mai avea nimic în comun cu Imperiul din care se trage, căci romanii au fost cei care au statuat participarea sportivilor la Jocuri, indiferent de neam, provincie, că de religie nici nu se punea problema. În condițiile menționate, Europa ar trebui să renunțe la imnul beethovenian la care nu mai are dreptul: întors din Elysium, Geniul ar constata că, după cum a anulat dedicația pigmeului cuceritor,  la Simfonia Eroica, tot astfel ar trebui să-și sfâșie compoziția pe care nu putuse să o audă decât în sinele lui. „Frați pe lume toți noi suntem…”  dar oricum primul cuplu fratern celebru l-au format Cain și Abel. E ceva dubios în toată ticăloșia în desfășurare. În fond măreția și eficiența propagandei fie de o parte, fie de alta, stă în profunzimea perversității ei. 

Pe strada…  Volodymyrska, nr. 50, în Kiev,  se află sediul Operei Naționale a Ucrainei. Din excelentul program afișat am reținut organizarea unui concert de orgă dar și alte spectacole specifice, evident unul pe muzică de John Wiliams,  ceea ce e foarte frumos. La Opera din Odesa, în 5 februarie, desigur 2023, o splendidă Boema, dar și altele; în 11 februarie o Carmen, tot acolo, pe strada Ceaikovski. Remarc de asemenea tot la Kiev activitatea admirabilă a Teatrului Academic de Operetă. Program select de operă în desfășurare și la Dnepropetrovsk, în cadrul Teatrului Academic de Operă și Balet, înființat de „aculturalii” comuniști pentru clasa muncitoare, purtând numele la vremea aceea, în 1931,  de Opera Muncitorilor. Inaugurare evident pe muzică de Ceaikovski. 

Cu imparțialitate, nu pot decât să sper că muzica va învinge și la Jocurile Olimpice viitoare… dacă nu va fi interzisă, boicotată totuși nu (e termenul propus), fie și pentru că e din francezul  boycotter.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *