Spre Emaus

Mergeam cu ochii în pământ,
Când un necunoscut pe drum
Ne-a întrebat ce e cu noi,
De ce suntem atât de triști.

– Desigur ești străin pe-aici,
Am spus, de încă n-ai aflat
Că Domnul nostru a murit
Pe cruce, între doi tâlhari.

– Oare-ați uitat când vă vestea
Că se va-ntoarce din mormânt?
S-a tulburat. Noi am tăcut
Nepricepând ce ne vorbea.
Iar noaptea se lăsa curând
Și l-am rugat încă un timp
Să mai rămână lângă noi.

Ajunși la urmă, am intrat
Toți trei în casă. Am adus
Merindele și niște vin,
El le-a-nchinat, a luat în mâini
Pâinea, a frânt-o și ne-a dat
Din ea cu gestul de demult…
Dar bucuria ne-a orbit
Și nu L-am mai putut vedea.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *