Întoarcere

Sui poteca de cuvinte,
Care lăsa cetatea-n urmă
Și merse mult, până când Steaua
Îi dezveli în întuneric
O așezare părăsită.

Părea să fie o chilie,
Făcută-n grabă dintr-un staul,
Cu fân pe jos, iar în icoana,
Prinsă de grindă, se deschise
O poartă către altă noapte
Și când pătrunse înăuntru,
I se sfinți din nou privirea.

Lasa un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *